Cine a pătruns în lumea mea
fără pașaport și fără permis
și a atins rețeaua electrică
și a aprins căldura la Polul Nord
acolo unde m-am electrocutat pe gheațăa
și am dansat Mambo Italiano cu urșii albi?
Cine m-a făcut să zbor pe o mătură
și să fiu și mai uriașă decît vrăjitoarele și decît norii?
Cu cine am înotat într-un lac, cînd afară plouă torențial?
Și cine, ca și Dumnezeu, mi-a făcut bine
și cine, ca și Dumnezeu, mi-a făcut rău
și cine mi-a fost prea aproape ca să-l văd deslușit?
Dar eu rămîneam sclavă a creierului meu,
sclava care nu se răzvrătea niciodată
și care nu știa să spună creierului: Destul!
atunci când simțurile
ca niște cai biciuiți
legați de mîini și de picioare
mă trăgeau care încotro.
Principalul : am fost în control!
și nu am plâns la înmormîntarea
cuvintelor pe care nu le-am pronunțat.
Va multumesc din suflet pentru publicarea poeziei scrisa la varsta de 80 de ani.Sper ca va incurajez…Cat timp traesti …ai trairi si ti se intampla tot previzibilul si tot imprevizibilul din lume.
In alta ordine de idei la C.V. trebuie sa corectati: Opera Omnia mi-a fost acordata de Societatea Israeliana de Oftalmologie pentru toate realizarile mele medicale. (si nu de catre stat)
In plus trebuie adaugat la C.V. ceva cu totul si cu totul imprevizibil :Am avut si deosebita cinste si bucurie sa primesc in 4 Aprilie 2017 Premiul Observator Cultural pentru „Bucuria de a nu fi perfecta” ca cea mai buna carte memorialistica a anului 2016.