Zăpăceală

Cine a pătruns în lumea mea

fără pașaport și fără permis

și a atins rețeaua electrică

și a aprins căldura la Polul Nord

acolo unde m-am electrocutat pe gheațăa

și am dansat  Mambo Italiano cu urșii albi?

Cine m-a făcut să zbor pe o mătură

și să fiu și mai uriașă decît vrăjitoarele  și decît norii?

Cu cine am înotat într-un lac, cînd afară plouă torențial?

Și cine, ca și Dumnezeu, mi-a făcut bine

și cine, ca și Dumnezeu, mi-a făcut rău

și cine mi-a fost prea aproape ca să-l văd deslușit?

bizar

Dar eu rămîneam sclavă a creierului meu,

sclava care nu se răzvrătea niciodată

și care nu știa să spună creierului: Destul!

atunci când simțurile

ca niște cai biciuiți

legați de mîini  și de picioare

mă trăgeau care încotro.

 

Principalul : am fost în control!

și nu am plâns la înmormîntarea

cuvintelor pe care nu le-am pronunțat.

 

 

 

Un comentariu

  1. Riri Sylvia Manor says:

    Va multumesc din suflet pentru publicarea poeziei scrisa la varsta de 80 de ani.Sper ca va incurajez…Cat timp traesti …ai trairi si ti se intampla tot previzibilul si tot imprevizibilul din lume.
    In alta ordine de idei la C.V. trebuie sa corectati: Opera Omnia mi-a fost acordata de Societatea Israeliana de Oftalmologie pentru toate realizarile mele medicale. (si nu de catre stat)

    In plus trebuie adaugat la C.V. ceva cu totul si cu totul imprevizibil :Am avut si deosebita cinste si bucurie sa primesc in 4 Aprilie 2017 Premiul Observator Cultural pentru „Bucuria de a nu fi perfecta” ca cea mai buna carte memorialistica a anului 2016.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *