Ilie Năstase cel drept și sfânt

Textul de mai jos este despre un ins needucat – Ilie Năstase -, de fapt, despre un fost jucător de tenis, îmbătrînit urît în vremea Floricicăi Dansatoarea. El e, tot mai mult, chiar un fel de Floricica Dansatoarea II! Sau, dacă vreți o altă referință în parafrază, un fel de Tennis – Pericol Public!

Dacă ai (mulți, poate chiar foarte mulți) nervi, ceea ce se întîmplă în spațiul public de la noi vis-a-vis de ieșirile publice recente ale lui Ilie Năstase poate să fie o excelentă lecție – amară și în adevăr – despre cum sunt asumate ideea de bun-simț, ideea de adevăr, ideea de dreptate.

Întrucît la mijloc este vorba de britanici – căci ei sînt destinatarii privilegiați ai unor recentissime grozăvii ”macho”de mahala – voi face uz, dar inversînd ordinea, de o celebră formulă a acestora. Anume, de următoarea: ”faptele sînt sacre, comentariile sînt libere”. Pentru rigoare: citatul îi aparține lui G.P.Scott, editor al publicației The Guardian,  iar ideea e originată în anul 1992.  Cum spuneam – va fi invers imediat mai jos: mai întîi comentariile, apoi, faptele.

Nu toate comentariile, să fiu bine înțeles. Doar cîteva, dar relevante și din aceeași familie de sens, în fond. Trei, mai precis! Un fel de 40-0, cu minge de ghem inclusă – aceasta din urmă rămînînd la dumneavoastră, pentru concluziile individuale…

tenis

1.Un jucător de tenis redutabil din tagma jurnaliștilor, Cristian Tudor Popescu – altfel, un om care a avut foarte mare înțelegere și pentru descinderea minerilor în București, la începutul anilor 90 – , spune și sugera la un post de televiziune național că, în fond, it’s not a big deal. Că e bine, e indicat să avem multă înțelegere și să nu facem dintr-un țînțar un guzgan rozaliu, pardon, un armăsar! Că Ilie Năstase ar fi un ”clown prince of Wimbledon” și că, dacă ar avea cu adevărat umor, britanicii ar trebui, dacă nu să aplaude ceea ce face acum fostul tenisman, măcar să dea dovadă de o înțelegere superioară, subtilă. Integratoare, hai să îi zic așa. Și să justifice, nu-i așa, dle Popescu, ceea ce făcut Năstase în aceste zile?  By the way, cum se spune la noi, în București: CTP e una și aceeași persoană care a spumegat ani în șir – și foarte bine că a făcut-o! – atunci cînd Traian Băsescu a numit-o pe o jurnalistă într-un mod mizerabil  cu formula ”țigancă împuțită”.

Să spunem că această linie de argumentare pe care o ilustrez cu exemplul lui Cristian Tudor Popescu indică minimalizarea, relativizarea ca procedeu privilegiat. În plus, ceea ce subîntinde această opțiune este ignoranța: britanicii – și cei care, vorba aceea, se uită în gura lor, mai ales la ce scriu jurnaliștii lor sportivi – nu știu; nu știu, domn’le, cum stau lucrurile, nu știu, domn’le, să guste o clovnerie (cum îi zicea?) princiară, nu știu, domn’le, ce înseamnă spiritul balcanic, firea latină, sîngele fierbinte. Deci, sînt ignoranți!

2.Un altoi pe argumentația lui Tudor Popescu, dar o idee totuși distinctă și, mai ales venită dintr-o direcție ideologică, identifică în reacțiile critice la ieșirile publice ale lui Ilie Năstase din aceste zile, nici mai mult, nici mai puțin, decît o serie de excrescențe care vin direct din  – tana nana nana nam! – corectitudinea politică. Eroul nostru național – Ilie Năstase de data asta, nu CTP! – ar fi, în această logică, victima ochelarilor de cal ai celor cu mintea setată de PC. Nu de Personal Computer, ci de Politically Corectness! Nu insist, pentru că ar însemna să dau citate din Ilie Năstase și atunci mă tem că și CTP m-ar judeca aspru pentru asta J C-așa e-n tenis!

Ideea ar fi, în direcția sugerată mai sus, că ideologia, mai precis ”lectura ideologică” ar fi cea care produce ecourile critice vis-a-vis de faptele ”bravului” nostru jucător de tenis cu nume, nu-i așa, de sfînt. Deci, repet: de sfînt, nu de clovn!

3.A treia direcție a retoricii de acoperire practicată în aceste zile are o ”dimensiunea strategică” și mai mare. Poate fi, cum să spun, la limită chiar planetară. Președintele FRT, George Cosac, a rezumat această situație: ”cînd sîntem prea mici, în opinia lor, trebuie să plecăm capul”.  Cum s-ar zice, în traducere locală: sîntem aproape sigur victime; pentru că sîntem mici, alții ne vor răul; și, nu-i așa, fix pentru asta complotează, că să ne învingă și să ne umilească. De aceea, se răzbună pe noi, exagerează, nu joacă cinstit cu noi, șamd.

Dacă l-am suna pe domnul Lucian Boia și l-am ruga frumos să ne explice, așa cum prea bine se pricepe domnia sa, ce avem noi explicit și printre rînduri în declarațiile de mai sus ale liderului FRT (care, a propos, au făcut deja ”pui vii”), atunci sînt convins că am avea un eseu de toată frumusețea despre mecanismele clasice ale miturilor cetății asediate și eroului salvator. Cel puțin! Dar nu îl sunăm, pentru că nu are rost să îl deranjam total inutil. În plus – spun asta, dar rămîne între noi – domnia sa scria acum la o carte nouă. Și extrem de interesantă!

Revenind la tenis și la Ilie Năstase – acest Floricica Dansatoarea II:

Nu vreau să spun că media reacțiilor invocate și rezumate mai sus fac regula în spațiul public de la noi; pe de altă parte, ele nici nu sînt așa de puține încât să treacă neobservate. Să zicem că sînt suficient de mult prezente încît să nu fie cazul să fie trecute cu vederea.

Și, pentru că am făcut uz de o formulă din Marea Britanie, celebră și cît se poate de decentă, să fiu, pe final, puțin British. Adică, să merg la fapte. Ele sînt, pentru cine vrea să le vadă, foarte clare: Ilie Năstase, cîndva un jucător de tenis cu adevărat foarte mare (no doubt!), este, de ani buni (inclusiv de atunci cînd, în 1996, din partea PSD la Primăria Capitalei) un ins cu grave probleme de comportament și de limbaj în spațiul public. Este un om needucat și fudul de ceea ce este. Iar zilele acestea, ca să fiu și mai clar: a jignit în mod gratuit și iresponsabil, în repetate rînduri, jucătoare de tenis de top și oficiali. A început cu Serena Williams, a continuat cu jucătoarele britanice și cu antrenoarele acestora și cine știe cînd se va opri. Nu cred că există nici cea mai mică justificare pentru un asemenea comportament.

P.S. Deși în mod normal nu ar trebui să o fac, precizez, totuși, exclusiv pentru cei care ar avea înclinația să ia, în ciuda evidențelor, ad literam titlul articolul că formula aleasă de mine este o ironie. Totodată, țin să reamintesc că prin asemenea formule identice sau similiare au fost desemnate și alte ”personalități” ale tranziției noastre nesfîrșite, cu voluptate, cu inconștiență, cu lingușeală, în contra faptelor acestora. Un caz cu care cel al lui Ilie Năstase seamănă izbitor în această linie este cel al lui Gigi Becali. Și acolo, pentru mult timp (chiar și azi, dar la dimensiuni mult reduse față de demonstrațiile de orbire voluntară sau stipendiată generos cu ”mălai” verde), inocentarea prin victimizare a creat un personaj public de o toxicitate în atîtea rînduri demonstrată. Nu e singurul caz, cum spuneam…

Altfel, ca regulă de la care este bine să existe cît mai puține excepții:  nu – nu faptul de a încuraja un comportament de mitocan este soluția cea bună. Dimpotrivă!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *