Năvod

Ea se apleacă să caute fărâma aceea imaginară
Ce nu se lăsa prinsă. Își lipea  fruntea de ea
Ca  de un glob uriaș. Trebuia să intre în codul de lumină.
De aceea, întregul imaginii  se tăia în două,
Cum respirația se opintea de ierbarul copilăriei.
bizar
Vrei și acum să refaci jocul întregului
Din firele lui minuțioase. Un adevăr care se tot leagă
Și se dezleagă  de-a lungul unui singur năvod
Dincolo de tine  e același glob nemișcat
Din care se desprind  firicele de suflete…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *