Semne

Credeam cã niciodatã
Nu vom mai fi-mpreunã,
Decât în amintire,
Dar iatã cã deodatã
Zâmbetul tãu se-aprinde
Pe-o faţã neştiutã,
Iar dacã sunt în lume,
Aud cum te apropii
De-un glas care vorbeşte
Sã-mi spui ceva anume;
O mânã mã atinge
Cu degetele tale…

Acum te-ntorci în ochii
Strãini ce mã-nconjoarã,
Mãrindu-le privirea
Cu umbre din adâncuri
Şi când deschid fereastra,
Vine din întuneric,
Pe sub mireasma nopţii,
O boare ca de suflet.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *