39

bizar 213

ţi-am dezvelit toate oglinzile

şi te-am chemat.

tu nu te vezi,

chipurile tale par a-şi schimba numele

şi nu te recunoşti.

mă prefac oglindă eu,

poate că dacă ţi-ai plimba mîinile pe luciul meu

te-ai putea zări de foarte departe

mă transform încet, capăt conturul trupului tău,

şi orb te-ai putea vedea în murmurul vocilor care

mă numesc deja cu numele tău

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *