Iată mai jos 10 dintre instrumentele de întîmpinare și de combatere – folosesc formula în sens larg – a efectelor celor mai recente mișcări de protest de amploare care au avut loc în România și care au atras numeroase aprecieri ale lumii bune. La unele dintre ele, nu garantez că nu veți rîde; eu le-am listat, vă asigur, cu toată seriozitatea.
1.Binomul. Altfel spus: binomul, dacă nu chiar trinomul,lovește din nou, perfid & puternic. DNA & SRI și-au comandat aceste manifestații pentru că se simt nesigure în fața unei puteri legitime. Cam acesta este predicatul, simplu spus, rulat în spațiul public în primele zile ale manifestațiilor provocate de proiectul de OUG prin care PSD dorea amnistie și grațiere.
2.Soros the Big Boss. Sînt plătiți de Soros. Hai domne, că știm noi mai bine – sînt sigur plătiți de Soros! Sau au fost! Aceasta a fost, pe scurt, revenirea în prim-planul acuzării a celebrului personaj; fix în aceeași cheie retorică în care pretinsa ”malefică figură” a lui Soros era impusă, cu două decenii în urmă, de Corneliu Vadim Tudor.
3.Butonați de partide. Sînt manifestanți care, în marea lor majoritate, nu vin în Piața Victoriei și nici în restul orașelor mari din țară, de capul lor. Sînt coordonați de partide. Mai exact: de partidele care au pierdut – cu scoruri, e drept, rușinoase – la scrutinul din decembrie.
4.Licuricii de la telefoanele mobile. Aceasta acuză este una dintre cele mai stupide, dar și mai rulate – și e adevărat că este prea imbecilă pentru a fi uitată așa de ușor. Izvorîtă din gîndirea cuiva care a promovat cîndva găini care nășteau puii vii, ideea (e un fel de a spune ”idee”, știu…) suna cam așa: de unde au manifestanții luminițele alea la telefon cu care fac tot felul de chestii aplaudate și de oamenii din țară și din străinătate? Apoi, partea asta de acuze pe latură HiTech a cunoscut noi formulări: cine le-a dat laserele cu care au scris pe clădiri, ce e cu brichetele alea cu care a fost făcut tricolorul? Au existat și răspunsuri, multe de un haz nebun, date acestor întrebări existențiale și încă mai e loc pentru alte răspunsuri. Aduc și eu o contribuție mică: licuricii de la telefoanele mobile cred că vin de la Cavalerii Jedi. Sau măcar de la Chuck Norris. Deși nu l-aș exclude nici pe Soros de aici…
5.Părinți iresponsabili. Asta e cu două versiuni: a mic și b mic! a mic: De ce ies acești părinți cu copiii lor la miting? De aici decurge, (i)logic că sînt părinți iresponsabili. Îi pun în pericol. Dacă li se face somn? Dacă vor să facă pipi? Dacă iese cu bătaie? Clar – părinți iresponsabili! Culmea e că aceeași inși indignați pînă peste poate de acest fapt nu ziceau nimic, ba chiar zîmbeau aprobator, cînd la mitingurile PSD, liderii acestui partid veneau împreună cu odraselele lor. Și b mic: părinții sînt, o dată în plus, iresponsabili – pentru că, pretinzînd că manifesta contra celor doi ”elefanti” de care vorbea președintele Iohannis, stau, de fapt, lîngă niște mamuți radioactivi. Vai-vai & of-of! Măi-măi!
6.Purtătorii de violență. Manifestanții, s-a spus din primele zile, sînt întruchiparea violenței, incită la violență, nu iubesc liniștea. – Una dintre urmările acestei aberante presupuneri (căci, în fapt, sînt de departe cele mai pașnice dintre marile manifestații care au existat în România în ultimii 25 de ani), repetată în mai multe seri la TV la ore de maximă audiență, a fost aceasta: să fie scoase tancurile, să se tragă în manifestanți cu armament adevărat! Cei care au fost lângă insul care a lansat aceste aberații nu au părut din cale-afară de deranjați de această propunere ”constructivă”.
7.Vor să instaureze dictatura! Pentru că apară DNA si pentru că nu recunosc legitimitatea celor care au câștigat în decembrie 2017 parlamentarele. DNA, plus serviciile, Binomul de care fu mai sus vorba – pentru că îi leagă pe ”deținuții politici” (cum spune Lucia Hossu-Longin despre Năstase Adrian și cum au spus și alți lideri de opinie despre alți infractori de rang înalt, dar de drept comun fără excepție) – ar fi ”producători de dictatură”.
8.Money, money, money! Manifestanții sînt plătiți. Săriți, oameni buni! Și nu doar ei, ci si animalele lor de companie de specie canină. 100 de ron, 50 de ron, 30 de ron. Numai pisicile nu sînt plătite – și nici pînă acum publicul larg nu înțelege de ce. Cifrele de mai sus, precum și ipoteza că manifestanții sînt plătiți, au fost, desigur, obținute ”pe surse”. Fără nici măcar o singură confirmare pînă acum, cînd au trecut deja 20 de zile de la primele manifestații. În ce mă privește, sînt în continuare siderat – dar pisicile de ce au fost discriminate?
9.Fascism și nazism! Manifestanții sînt pe aceeași lungime de undă cu Iohannis. Deci, vor fascism & nazism. Cum așa? Păi Iohannis e puțin neamț, nu? Ce argument mai puternic mai vreți?
10.Nu vor liniște. Mai grav: vor ruperea Romaniei. Vor să distrugă identitatea națională. A se vedea în acest sens și mesajul semnat de cîțiva zeci de membri, fie deplini, fie corespondenți, ai Academiei Române.
Ca să fie clară poziția mea: formulele de kombat la adresa protestatarilor din luna februarie listate de mine mai sus sînt, cap-coadă, aberante. În orice caz: niciuna întemeiată pe fapte! Unele, comice! Altele, aproape tragice!
De acord: se poate rîde de ele. S-a și rîs, de altfel. Aberațiile în materie de acuzații la adresa manifestanților (o parte sînt listate de mine mai sus, dar sînt multe altele ”în piață”, în spațiul public) par că au fost produse ”în oglindă” cu umorul debordant al celor care au ieșit în stradă pentru a protesta – să nu uităm , provocați de o teribilă sfidare a unor guvernanți vremelnici care au dorit să își salveze hoții și borfașii din pușcării.
Faptul că aceia care au contestat autenticitatea și justețea adînci ale acestor manifestatii au reacționat, în primă fază, în acest fel (jalnic-josnic) ne spune și că există zone unde nu au acces, unde manipularea sau proiectele de inginierie socială nu produc efectele dorite. Și aceasta este cît se poate de îmbucurător.
Însă lucrurile sînt departe de un deznodămînt bun pe termen lung. În mod firesc, natural, inevitabil, energia care a motorizat aceste manifestații a scăzut în mod semnificativ.
Aici, în parte a doua, în ceea ce am numit într-un text anterior, ”managementul entuziasmului” sau ”organizarea speranței” sînt probleme mari. Cei care vor liniștea aceea care să le permită să mai fure încă o dată această națiune știu foarte bine acest fapt. Dovadă că au adus ”mingea” pe teritoriile pe care le cunosc cel mai bine și mai ales pe care le controlează cel mai eficient (incusiv pentru că le plătesc). Aici le este mult mai simplu să cîștige.
Dar, doar pentru că le e mai simplu să cîștige, nu înseamnă că au și cîștigat.
