liniște

ninge.

pe o liniște cu miros de naftalină

în ritm de adagio

călugărițele înveșmântate

în senzații de crin sălbatic

bat pasul pe loc:

unu, doi, trei

unu, doi, trei, patru

un bărbat misterios

le fotografiază

din toate pozițiile admise de canon

(sub braț el poartă un poem în formă de

pâlnie: perdurare. sfântul și ecoul)

se aruncă la picioarele lor

bănuți rotunzi

doi fluturi aurii

se iau la trântă

între acele ceasornicului

și cad apoi în călimară

nonșalant

 

ninge.

Veniamin, pescarul, zice că la noapte

călugărițele în alb vor împlini o sută de ani.

pe o liniște ca de vată câțiva pești poposesc sidefii

în apa din cădelniță

ei își dau binețe într-un oftat prelung de gheață:

”Să trăiești, crapule!”

”Noroc, somnule!”

bizar

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *