Numai…

Numai al meu e-acest rãstimp,
În care toarce nevãzutã,
La geam, pisica de demult.

În casã somnul s-a întins
Pe bunii mei şi în tablouri
Unde se vãd doar ochi închişi.

Se-nalţã-n linişte un sens
Pe care, sfântã, adormirea
Îl lumineazã din adânc.

Nimeni de-afarã nu va vrea,
Ca-n basmul vechi, sã se apropie
Şi sã ne tulbure din clar.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *