Un dialog incitant

Volumul „Trântind uşa – Cristian Pătrăşconiu în dialog cu Tia Şerbănescu” (Ed. Humanitas 2016) se citeşte cu respiraţia tăiată. Nu-mi pot permite să recenzez cartea, studiile mele sunt în domeniul ştiinţific, nu literar. Lectura cărţii, însă, a lăsat urme atât de adânci în mine, încât nu am putut să nu notez câteva din impresiile lăsate de superba conversaţie la care, ca cititor, am fost invitată.

Tia mijlVolumul este o lectură copleşitor de frumoasă, nu numai prin inteligenţa, sinceritatea şi originalitatea convorbirilor, dar şi prin situarea pe aceeaşi lungime de undă a partenerilor de dialog aparţinând unor generaţii diferite. Dialogul lui Cristian Pătrăşconiu cu Tia Şerbănescu mi s-a părut -din prima clipă- o invitaţie a cititorului (adică a mea) la discuţia, intimă şi naturală, dintre cei doi literaţi: Cristian Pătrăşconiu, (născut în 1976), licenţiat în ştiinţe politice al Facultăţii de Filozofie de la Universitatea Vest din Timişoara şi cursant al unui masterat de literatură comparată şi intertextualitate la aceeaşi universitate, scriitor, poet, ziarist şi Tia Şerbănescu (născută în 1945), absolventă a facultăţii de litere şi filolologie a universităţii Bucureşti, scriitoare şi ziaristă .

Fac parte din aceeași gerenatie cu Tia Şerbănescu, Cristian Pătrăşconiu are vârsta fiului meu. Mi s-a părut interesant felul în care participarea cititorului la dialog s-a schimbat pe parcursul cărţii. În prima parte, Tia şi cu mine – cititor (voi folosi, pentru simplificare, prenumele autorilor) eram colege de oraş, de cartier, de viaţă. Am trăit evenimentele în acelaşi decor, înconjurate de aceleaşi prototipuri verbale, lozinci, obiceiuri şcolare, etc. Cristian, în prima parte, era martorul spuselor Tiei, acumula informaţii, eu eram în complicitate cu Tia, generaţia care a citit aceleaşi cărţi şi a văzut aceleaşi filme, sovietice, desigur. Iată descrierea Tiei a evenimentului din martie 1953: „Când a murit Stalin, ne-am dus la şcoală, ca de obicei. Careu, cum se făcea pe atunci. Profesorii, cu nişte fete lungi: „copii, a murit tovarăşul Iosif Visarionovoci Stalin. Să plângem!” Ne-au ordonat să plângem, cum s-ar zice. Mie nu-mi venea. Poate aş fi plâns, dacă a lăsau în banii mei – a murit şi asta, de-i tăiam eu şapcă vara, la gazeta de perete, că să nu-i fie cald-, dar faptul că ne-au ordonat m-a blocat.”

Nu m-au mirat amintirile pline de tandreţe ale Tiei despre învăţătoare, sau despre d-na Litman, profesoara de limba română, sau despre profesorul de matematică de la liceul Mihai Viteazul, un domn (cum a fost cel de istorie al meu, la liceul George Coşbuc). Vieţile copiilor şi tinerilor de vârsta Tiei şi a mea erau asemănătoare şi asta nu numai în şcoală, dar şi în familie. Părinţii, speriaţi de securitate, interziceau iniţiative cum a fost revista inventată de Tia, sau, în cazul meu, o invenţie asemănătoare. Am înţeles mult mai târziu spaimele părinţilor…

Tia- femeia din fotografieForţa de transmitere a vorbelor Tiei e uriaşă. Cartea este transcrierea exactă a convorbirilor dintre cei doi, înregistrate pe bandă, fără retuşări. Exprimarea orală a Tiei, făcută cu uşurinţă şi claritate, e la fel de convingătoare şi emoţionantă ca cea din scris. Talentul scriitoricesc al Tiei Șerbănescu m-a fascinat și când am citit „Femeia din Fotografie / Jurnal 1987-1989” (Ed. Compania 2002). E de menționat însă și calitatea de necontestat a întrebărilor inteligente şi la obiect ale lui Cristian:

„-Care era magia acelor ani? Ce era extraordinar?

-Uite, din punctul meu de vedere era magic, era extraordinar că atunci, acolo, iubeam literatura pe faţă, legitim. Eram studentă la litere, iubeam literatura -oficial, legal, full-time, ba chiar oblogatoriu” .

 Descrierea profesorilor de la Filologie şi a întregii atmosfere literare de atunci e atât de veridic prezentată, încât, citind, am simţit că, deşi am făcut facultatea de chimie, am avut parte de aceleaşi bucurii culturale ca şi autoarea. Unele experienţele trăite de Tia în comunism au fost – cum era de așteptat- profund negative. Frica de a fi scris ceva într-un caieţel găsit de securitate i-au dezvăluit Tiei – şi nu numai ei- dimensiunea răului social al comunismului:

„- «Ştiu comunismul pe dinafară. » Aşa ai spus la un moment dat în dialogul nostru aşezat. Că îl ştii pe dinafară şi că nu-l mai vrei repetat niciodată-niciodată…În ce sens îl ştii, cum anume?

– În sensul că-i ştiu toate tertipurile. Îl ştiu atât de bine, încât cred despre comunism că este totalmente rău pentru om şi pentru societate. // Îl ştiu cum e când minte de îngheaţă apele şi cum e când o face pe demagogul şi când pretinde că moare de grija oamenilor. Îl ştiu şi când e violent şi reprimă. // Dacă trăieşti într-o dictatură le ştii pe toate. „

Faţetele comunismului trăit de cei din generaţia Tiei şi a mea sunt cunoscute. Cartea are în plus şi valoarea documentară adusă de amănuntele inedite din lumea Presei de atunci, domeniu în care Tia Şerbănescu a lucrat toată viaţa.

Partea a două a cărţii, cea de după 1989, schimbă puţin raportul dintre cititor şi cei doi parteneri ai dialogului. Cum eu am părăsit ţara în 1982, tot ce s-a întâmplat după acea dată nu-mi mai era familiar. În schimb, Tia şi Cristian păreau a fi în acelaşi plan, un tânăr matur alături de o ziaristă cu mare experienţă, discutând despre fapte şi împrejurări de care eu fusesem departe. Am devenit spectatorul complicităţii Tiei cu Cristian. Dialogul lor mi-a clarificat nedumeririle şi, citind detaliile date de Tia cu talentul, vivacitatea şi puterea ei de convingere, mi-am putut face o imagine a realităţii româneşti de după 89.

Lăudabile mi s-au părut aplecarea lui Cristian Pătrăşconiu către valorile intelectuale ale generaţiei precedente, dar şi acceptarea, cu graţie, de către Tia Şerbănescu, a dialogului de la egal la egal. Iată că, în materie de cultură, vârsta calendaristică nu e cea mai importantă!

În încheiere, nu pot decât să le mulţumesc autorilor pentru regalul pe care mi l-au oferit prin cartea care mi s-a lipit de suflet!

Un comentariu

  1. Mi-ai facut pofta sa citesc si eu.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *