Nu am nici un dubiu: respectul este una dintre formele privilegiate de cunoaştere. A fi respectuos, a arăta respect, a proba respect, a înţelege ce înseamnă să respecţi – toate acestea aduc o semnificativă şi rară cunoaștere – inclusiv pentru motivul că aceasta, cunoaşterea care derivă din respect, este (mult) încărcată cu tot felul de conţinuturi etice. Cei care nu sînt, poate, convinşi de aşa ceva au la îndemînă un exemplu care are un semn opus: dispreţul şi „cultura” sa specifică. Este suficient să privim cu bună credinţă cît de înguste sînt limitele lumii pe care le decupează diversele scenarii ale dispreţului (scenarii fie ele doar teoretice, fi puse în practică), cît de întunecate sînt aceste lumi, cît de închise în ele însele – pentru ca să ne întrebăm dacă nu cumva este mai simplu, mai firesc, cu siguranţă că mai profitabil, să facem altfel…
Nici indiferenţa – care nu e totuna cu distanţa – nu e în măsură să lase mult în mintea şi în sufletul celui care alegere o asemenea cale. Cînd vrei să te îmbogăţeşti, cînd vrei să înţelegi ce e bogăţia, trebuie să laşi un deschis – unul care se poate umple, şi o face adesea, într-un mod miraculos. A respecta este una dintre opţiunile pe care le poate avea cineva care vrea să lase acest deschis. A respecta, cu subspeciile sale: a fi atent, a fi lucid, a fi discret, a admira, a analiza, a fi la o suficientă distanţă aşa încît cel admirat / cel respectat să nu se simtă sufocat, la limită, a iubi!
Aşadar, a nu dispreţui, a nu fi indiferent, ci a fi altfel! Cum? Bunăoară, să respectăm! Cu atît mai mult cu cît nu este, de fapt, nimic de pierdut dacă facem o asemenea alegere: să respectăm!
Exerciții de admirație, exerciții de respect public, exerciții riguroase de cunoaștere privilegiată – toate laoltată, dar și mult mai mult decît atît, căci, la final, ceea ce iese este cu adevărat despre splendoare și răbdare și sens și înțelepciune…. – face Ovidiu Forai într-o carte cu un parfum aparte: Un castel cu vinuri, editura Brumar, 2009. Este o carte cu 15 eroi cu totul speciali. Cu 15 eroi-gentlemani, așa cum îi numește chiar autorul volumului.
Sînt 15 oameni în vârstă și foarte în vîrstă – ”oameni despre a căror viață, despre ale căror fapte sau trăiri e bine să se știe. Se spune că cine nu își cunoaște istoria, nu o merită. Ori, acești oameni sunt, fiecare în parte, un crîmpei de istorie. E istoria noastră recentă, a cărei cerneală abia s-a uscat în cărți, ceea ce nu o face mai puțin importantă decît Antichitatea sau Evul Mediu.”
Cei 15 sînt aceștia (păstrez ordinea în care poveștile despre și cu ei sînt scrise în carte): Aurel Nanu, Vasile Deheleanu, Mihai Botez, Emil Sebeșan, Neagu Djuvara, Samuel Csernovits, Anavi Adam, Paul Stoica, Horia Musta, Iustin Pârvu, Vladimir Jurăscu, Cristea Sandu-Timoc, Nicolae Nica, Dan Gavriliu, Nicolae Herlea.
Sau: Dascălul, Fotbalistul, Olimpicul, Deținutul politic, Aristocratul, Deportatul, Scriitorul, Veteranul, Magistratul, Părintele, Actorul, Bardul, Meșterul, Medicul, Artistul liric.
Cu toții sînt personalități cu operă pregnantă – fie vizibilă, fie (căci este vorba și despre patrimoniul moral aici) invizibilă sau discretă. ”Dacă aș fi doar nostalgic, aș argumenta că eroii acestei cărți au prins vremurile cînd oamenii se respectau mai mult, trăiau mai frumos și mai temeinic.”, notează Ovidiu Forai. ”Desigur, nu exista telefon mobil sau internet și nu se inventase compul, în schimb mai trăia bunul simț. (…) Erau vremurile în care oamenii mai aveau maniere, se îmbrăcau elegant, ca în ”Casablanca” lui Humphrey Bogart și Ingrid Berman, muzica (mai) includea noțiunea de melodie, iar cuvîntul de onoare era cea mai prețuită carte de vizită. Erau timpurile când oamenii se salutau ridicîndu-și pălăriile, un gest pe care îl prețuiesc și care nu poate fi reprodus azi cu o șapcă NY sau Chicago Bulls”.
Închei cu o parafrază: cine nu are bătrîni, să…citească această carte!
P.S. Întîmplare face să citesc această carte – despre bătrânii de excepţie ai lui Ovidiu Forai – cam în acelaşi timp cu o carte despre bătrîneţe. Este vorba despre un minunat – şi înţelept – volum apărut la Baroque Books and Arts despre „Cum să îmbătrînim”. Ştiţi cum merg împreună cele două? Ca şi cum ar curge una într-alta! La cartea de la Baroque Books and Arts voi reveni, de altfel, cu un tex distinct…
