37

nu avem nimic în comun,

nu avem nimic.

locuieşti în alt univers,

stai la umbra unui altfel de vers,

te închini la zei despre care nici măcar n-am auzit,

iubeşti uneori un zid, o plantă, o umbră care te însoţeşte

până când îmbătrâneşte…

nu avem nimic unul cu altul decât dragostea aceasta absurdă

care ne face mai degrabă să ne rănim din când în când,

atunci când ne vine aşa, dintr-o dată, să călătorim în timp,

să ne întâlnim…

dar eu nu pot respira pe planeta ta

şi nici tu pe a mea

aşa că, la câteva secole stăm alături pentru o fracţiune de secundă

ştiind că ne va exploda trupul şi mintea şi gândul…

şi, în fracţiunea aceea de secundă, ne aruncăm ultimele cuvinte,

noile cuvinte,

pe care trebuie să le ţinem minte până data viitoare când,

vei veni tu, te voi întîmpina eu

voi veni eu, mă vei întîmpina tu

şi, într-un fel, suntem împreună mereu

în visul acela stupid în care locuim în interiorul unui gând.

bizar

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *