merg cu pas greoi

acolo pe acel câmp

trăiește un cal singur desprins din

Franz Marc

 

merg cu pas greoi îmbrâncindu-mi sufletul:

Mișcă, măi, invizibilule, mișcă!

merg strâmb cu capul în jos

până ce soarele în fapt de seară

posomorât

mi se așază pe bocanci

și fiecare celulă din mine

soarbe cu nesaț din fiecare celulă

care pe care și uite așa mă transform

în poet cu penițe de toate mărimile

înfipte în carne

merg din senin răsar concepte frumos

mirositoare pe sârmă de suflet întinse

precum cearșafurile albe

o hoardă de amintiri fără adresă

îmi dau târcoale

dintr-o piesă întunecoasă apar

labele unui câine de munte

o amintire patrupedă lățoasă

se încovoaie peste tăcere:

Mișcă, măi, nătărăule, mișcă!

 

acolo pe acel câmp

trăiește verde aprins

un cal singur

desprins

din Franz Marc

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *