S-a întîmplat, mai precis, în 2011. Tot în Republica Moldova. Şi anume: la început de iunie, la alegerile pentru Primăria Chişinăului. Atunci, Igor Dodon a luat puţin peste 48%, cu un punct procentual şi jumătate peste contracandidatul său de la acea vreme, Dorin Chirtoacă.
În 2011, ca şi în acum, în 2016 (dar, de data aceasta, pentru prezidenţiale, primele în care, în Republica Moldova, şeful statului se alege în mod direct, prin vot popular), Igor Dodon avea nu doar un moral bun, ci şi un val de susţinere semnificativ. Cînd spun „val de susţinere” e bine să „citim” aceasta sintagmă într-un sens foarte larg.
Nici atunci, cu cinci ani în urmă, nici acum, Republica Moldova nu era altundeva decît într-o zonă de intersecţie a influenţelor unor forţe cu mult mai mari decît ea – cu Rusia, şi atunci, ca şi acum, încercînd, prin multe tehnici, tactici, strategii să tragă această mică ţară (mică, dar foarte importantă pentru desenul geopolitic al regiunii) cît mai aproape de ea.
Şi în 2011, dar anul acesta parcă şi mai pregnant, partida pro-europeană din Republica Moldova era fragilă – şi atunci, dar şi acum au fost voci care au sugerat că, pentru această realitate care e desemnată prin sintagma „partidă pro-europeană”, a spune că este ceva „fragil” echivalează cu a folosi un cuvînt mult prea blînd.
În 2011, în turul al doilea, Dorin Chirtoacă a întors într-un mod palpitant şi spectaculos rezultatul, obţinînd un nou mandat de primar al Capitalei Republicii Moldova – nu şi ultimul, fiindcă, după acel moment, a mai obţinut încă unul, cu un scor şi mai bun, el fiind, de altfel, primarul în funcţie de la Chişinău.
Sigur că acum, în 2016, altul e contextul, alta este dimensiunea alegerilor – ele au loc în toată Republica Moldova, nu doar în Chişinău (aici unde, de altfel, rivala la preşedinţie a lui Igor Dodon a cîştigat primul tur). Sigur că în 2011, diferenţa dintre locul 1 şi locul 2 pentru primul tur a fost de 1.5%, în vreme ce acum diferenţa între Igor Dodon şi Maia Sandu este cu mult mai mare.
Sigur că diferenţele dintre cele două momente electorale – ambele, cu o mare încărcătură simbolistică – sunt mult mai multe şi dacă insist să le înşir (dar nu o voi face!), ele pot provoca stări depresive celor care cred în viitorul pro-european al Republicii Moldova.
Aşadar, cîndva, Igor Dodon a mai cîştigat turul întîi al unor alegeri – dar numai pe acela! Este însă la fel de adevărat şi că, la hinduşi, „maya” desemnează o iluzie. La hinduşi, cum spuneam; nu în mod obligatoriu şi la moldoveni!