Teatrul Nottara are onoarea să anunţe participarea sa în cadrul Zilelor „Eugen Ionescu” (ZEI), cu patru evenimente dedicate marelui dramaturg francez de origine română.
În seara de 25 noiembrie, pe scena Sălii George Constantin din Bdul Magheru 20, va avea loc, în prezenţa liceenilor, studenţilor, tinerilor actori absolvenţi participanţi la ZEI, spectacolul Trei nopţi cu Madox de Matei Vişniec, producţie a Teatrului Nottara. Reprezentaţia va fi precedată, începând cu ora 18:00, de un dublu eveniment editorial:-
-lansarea volumului Personajul virtual de Mihai Lungeanu – carte dedicată dramaturgiei lui Matei Vişniec
– prezentarea volumului bilingv intitulat Qui est ce Ionesco, semnat de dramaturgul canadian Richard Letendre.
Ambii autori vor fi prezenţi la întâlnirea cu publicul participant la evenimentul ZEI 2016.
Iar în seara zilei de 26 noiembrie, chiar ziua în care se împlinesc 107 ani de la naşterea lui Eugen Ionescu, actorul Emil Boroghină, societar de Onoare al Teatrului Naţional Craiova, va susţine spectacolul-recital Bérenger, după Ucigaş fără simbrie de Eugen Ionescu. Parte a amplului proiect „DE LA SHAKESPEARE LA IONESCO ŞI DE LA HAMLET LA BÉRENGER”, spectacolul concentrează realitățile interioare ale evoluției lui BÉRENGER, contorsionările sufletului său, în luptă cu propriul său rău existenţial, ce îşi găseşte formă şi destin în Asasinul ionescian, personaj definitoriu pentru civilizația și cultura modernă.
Aflat la cea de-a douăzeci şi şasea ediţie, festivalul Zilele „Eugen Ionescu” este organizat de Societatea Culturală EUGEN IONESCU din Slatina (SCEIS) şi se desfăşoară pe coordonatele biografiei româneşti ale celui considerat, alături de Mircea Eliade şi Emil Cioran, unul dintre cei mai mari scriitori români cu o carieră internaţională. Teatrul Nottara s-a alăturat acestei manifestări artistice anuale, în ultimele şase ediţii.
Eugen Ionescu
Timp de şapte zile, între 21 şi 27 noiembrie, Slatina (oraşul natal al lui Eugen Ionescu) şi Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti (unde a urmat studiile liceale) vor fi gazdele unui maraton de manifestări culturale, de la spectacole teatrale, la expoziţii şi lansări de carte, de la concursuri de teatru şi de eseuri, la întâlniri cu mari artişti. Toate acestea fiind un omagiu şi un demers pentru promovarea operei marelui dramaturg în rândul iubitorilor de artă.
Considerat unul dintre pionierii teatrului absurd şi unul dintre cei mai originali dramaturgi ai lumii, Eugen Ionescu s-a născut la Slatina, pe 26 noiembrie 1909. Pe când avea doar patru ani, familia sa s-a mutat în Franţa, dar în 1924, din cauza divorţului părinţilor, Ionescu s-a întors în România. A studiat la Colegiul „Sfântul Sava”, din Bucureşti, iar la 18 ani a început să scrie pentru revista literară a şcolii sale, şi, de asemenea, pentru ziarul satiric „Bilete de papagal”. După finalizarea studiilor universitare s-a întors în Franţa ca bursier, după care a revenit în ţară ca profesor la Colegiul „Sf. Sava”. În 1942 se reîntoarce în Franţa, stabilindu-se definitiv. Moare la Paris pe 28 martie 1994, la vârsta de 85 de ani.
În revista Mozaicul , reputatul critic Natalia Stancu nota: „Mergând pe urmele lui Bérenger- cel din Ucigaş fără simbrie şi Rinocerii – protagonistul recitalului va reface experienţe, tensiuni, conflicte şi dileme fundamentale pentru impactul istoriei asupra crizei valorilor morale şi spirituale din secolul XX. Va trece de la lumină la întuneric, de la starea de vis şi graţie, de la utopia întrezăririi unei lumi ideale, a oraşului perfect, (paradis modern ce fructifică forţa gândirii şi a descoperirilor tehnico- ştiinţifice ) la experienţe atroce. Experienţa „ideologiilor devenite idolatrii şi sisteme automate ale gândirii”, ideologii care se înalţă ca un ecran între spirit şi realitate, falsificând înţelegerea, orbind, instituindu-se între om şi om, dezumanizând”. Experienţa confruntării cu atotputernicia crimei iraţionale, absurde, gratuite. Scenariul propus de actorul din Bănie pune accentul pe acest din urmă „şoc” – cele mai memorabile părându-mi-se confruntările disperate, dar de un patetism mereu sobru, dintre Béranger şi asasinul mut (din Ucigaş fără simbrie) care, cum ştim, nu face decât să rânjească.
