Dacă, avînd această carte în casă, se întîmplă să vreţi să o ţineţi cît mai aproape, chiar să o mîngîiaţi – ca şi cum aţi vrea să simţiţi, să pipăiţi o carte de înţelepciune -, să ştiţi că nu sînteţi singura sau singurul. I s-a întîmplat şi subsemnatului.
444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara, bijuteria de carte scoasă de Humanitas la aniversarea acestui Mare Om, chiar este aşa: o carte care pulsează de înţelepciune. De firesc, de eleganţă, de normalitate, de bun-simţ boieresc, de inteligenţă, de bunătate – de înţelepciune.
Nu îndrăznesc o cronică a ei – propun numai să nu o ocoliţi, să o ţineţi în mînă şi să o îndrăzniţi să o deschideţi măcar o singură dată. Sînt convins că o veţi face de multe ori, după aceea. Este inevitabil – aşa se întîmplă lucrurile cu o carte magică.
Cele 444 de fragmente memorabil ale lui Neagu Djuvara sînt (selecţia e făcută de Oana Bârna & Cătălin Cioabă) despre: Africa; Antonescu; Basarabia; boierii-mari; Bucureşti; Cadrilaterul; China; Cioran & Eliade; civilizaţia europeană; comunismul şi sechelele lui; credinţă & Dumnezeu; cucerire şi relaţii de cuplu; despre sine; dragoste; educaţie, lectură, scris; emigraţia românilor; Europa mai mult sau mai puţin unită; evrei, saşi, maghiari, sîrbi; fanarioţi; femei; francezi şi influenţa franceză; Ialta; istorie, istoriografie; legionarism; marea expropriere; moarte; monarhie; musulmani; noi, românii, cu bune şi rele; occidentalizarea românilor; originea cumană a lui Negru Vodă; patriotism; politică, politicieni; predicţii; românii azi şi în viitor; Rusia; sărbătoarea naţională; SUA şi războiul de 77 de ani; vîrste; votul.
În primele zile de după ce volumul a ajuns la mine, l-am răsfoit – citind un fragment sau altul – de zeci, poate de sute de ori. M-am întors, am citit, am recitit mai ales pasajele despre credinţă şi despre Dumnezeu.
Acesta, în primul rînd: „Dar, mai cu seamă, Doamne, cu ce aş putea asemui clipa aceea a mea, cînd mă rugam în acel colţ de biserică veche, cu martori doar lumînările tremurînde, şi te-am rugat să mă ierţi, şi am plîns, şi ai venit o clipă de mi-ai poruncit – o clipă, dar o clipă fără seamăn, o clipă atît de plină, că încăpeau în ea şi tot trecutul meu, şi tot Pămîntul – incomensurabilă, incomparabilă cu altceva. Nu din mine putea să fi izvorît asemenea plenitudine, ci din afară, de Undeva…De atunci ştiu că eşti…”
Dar şi acesta: „eu sunt tăiat pe din două. Adică este omul care crede profund, instinctiv în Dumnezeu, omul care se roagă de cel puţin două ori pe zi, avînd convingerea că dialogul cu Dumnezeu este indispendabil. Şi mai este omul raţionalist, care nu înţelege noima multor explicaţii din dogme.”
Şi acesta: „Eu sunt foarte religios. Mă rog dimineaţa, mă rog seara, mă rog pe stradă cînd merg, umblu pe stradă citindu-mi în cap Psalmul 50 al lui David, îl ştiu pe dinafară. Am impresia că tot ce mi s-a întîmplat în viaţă îmi vine de undeva de sus. Nu am nici un merit, m-am născut la momentul potrivit, am avut mama cea mai extraordinară, devotată, şi aşa mai departe…”
Şi aceasta: „sunt de felul meu bisericos…Am avut o viaţă dificilă, care m-a trimis deseori la biserică să mă rog, să mă liniştesc, să mă spovedesc sau să cer un sfat bun de la un preot.”
Aici, de altfel, cînd am început să scriu aceste rînduri am găsit şi semnul de carte – o bandă îngustă, portocalie, din pînză. Şi aici o să îl şi las pentru o vreme…
Nu ocoliţi această carte! Şi, după ce o aveţi, deschideţi-o măcar o singură dată. Veţi vedea ce magie vă aşteaptă acolo – şi cît de imposibil este să îi rezistaţi…
