23 august :ilustrate din evul comunist

Timp de decenii, 23 august a fost o zi de sărbătoare, ziua în care oamenii muncii de la oraşe şi sate se adunau, sub ochiul de părinte al Partidului,spre a celebra momentul auroral al începuturilor libertăţii comuniste. Glasurile din RPR şi din RSR se uneau, iar din această polifonie se nutrea energia solară a regimului ce dăruia celor mulţi demnitate, pâine şi viitor. Generaţii întregi au crescut în umbra acestei zile, generaţii întregi au mers în cadenţă spre a întâmpina pe conducători, generaţii întregi au fost asemeni unor şarje de oţel scoase în furnalele istoriei, spre a da naştere unei lumi din care inegalitatea şi exploatarea să piară, definitiv. Pentru Ion Iliescu şi cei asemenea lui, 23 august 1944 a fost debutul unei lupte prometeice. Crimele, barbaria,oroarea ,toate au fost justificate, dialectic, în numele progresului ce se cerea înscris în trupuri de oameni.Individul pălea în faţa măreţiei raţiunii istorice. Partidul era cârmaciul a cărui infailibilitate nu putea fi tăgăduită de nimeni.

RPR şi RSR au mobilizat, la carul lor triumfal, această zi de august.Sensul ei originar,recuperabil în acţiunea Regelui Mihai I,a armatei şi a partidelor politice democratice, a fost abandonat în favoarea unei naraţiuni mistificatoare. Lovitura menită să înlăture ordinea antonesciană, autocratică şi genocidară, aliată nazismului, a devenit prima treaptă a revoluţiei comuniste. Teologia democrat- populară a încadrat 23 august în rama evoluţiei legice spre cea mai dreaptă dintre lumile posibile. Parcursul comunismului autohton este inseparabil de metamorfozele imagologice ale lui 23 august însuşi. Trecerea de la celebrarea rolului sovietic la elaborarea unei întregi teorii a revoluţiei anti-fasciste şi anti-imperialiste este semnificativă pentru tranziţia spre stalinismul naţional al lui Nicolae Ceauşescu. Departe de a fi un accident provocat de invazia Armatei Roşii, 23 august este, în naraţiunea ceauşistă, un moment ce ilustrează vitalitatea tradiţiei revoluţionare locale.

Privită peste decenii, 23 august 1944 se cere redat unui context central şi est-european.Sovietizarea Europei captive este un proces care se desfăşoară, implacabil, cu o dialectică similară. Intimidările, lichidarea opoziţiei, falsificarea alegerilor, toate aceste ingrediente sunt prezente în intervalul de până la 1948. România nu face excepţie de la această regulă de fier a instalării democraţiei populare. În locul unei Restauraţii constituţionale care să salveze libertăţile politice şi pluralismul, România este confruntată cu avansul monismului totalitar. Protectoratul sovietic, oficializat prin Convenţia de Armistiţiu, este cadrul juridic care permite erodarea deliberată a suveranităţii naţionale.

23 august 1944 este, pentru jumătate de veac, piatra de temelie a edificiului ideologic al mistificării. Filme, romane, nuvele, piese de teatru şi tablouri construiesc un univers populat de comunişti curajoşi ce conduc lupta întregului popor. Ilegimitatea funciară a comunismului românesc, fondat pe actul de rapt politic din noiembrie 1946, este pusă între paranteze. Gloria ilegaliştilor temerari este blazonul de care Partidul se va servi, spre a-şi legitima monopolul său. Butaforia propagandistică posedă un grotesc propriu. Drumul spre august în flăcări trece prin elaborarea unui decor înşelător al unei istorii inventate. Institute şi academii de partid sunt chemate să organizeze această mitologie care îşi are propria sa gramatică şi propriul său panteon.

Căci în ţesătura intimă a comunismului se află încris acest genom luciferic al violenţei de stat şi al lobotomizării ideologice.Istoria este un teren cu geometrie variabilă. Cel ce decide cum sunt distribuite accentele în această vastă montare teatrală este Partidul. Ura şi entuziasmul sunt feţele gemene ale acestui experiment ce aspiră la remodelarea absolută. România de astăzi poartă urmele acestui trecut ce hrăneşte prezentul nostru.

Un comentariu

  1. dusan crstici says:

    Exceptional articol! Pe cat de traumatizant este subiectul, pe atat de incisiv de lamuritor este scris. Fiecare fraza contribuie prin atribute incantatoare la crearea unui edificiu ideatic unic, in care ne regasim explicatia vietii de sclavi, la discretia absoluta a stapanilor, viata a carei derulare a inceput in sunetul pasilor maresalului Antonescu, din palatul printului Nicolae de Hohenzollern din codrul Snagovului, pasi fara intoarcere.Soarta ne-a fost atat de potrivnica, incat nu ne-a permis, ca acesti pasi sa fie a presedintelui Consiliului de ministri constitutional. Au fost pasii ultimi ai ultimei si totodata celei mai deprimante trasformari a expresiei politice romanesti. Ceea ce a urmat, s-a petrecut din nefericire, prin nerespectarea din start a Constitutiei din 1923. Sub acoperamantul ei democratic au fost deportati sasii si svabii incorpore incepand cu varsta de 16 ani in Donbass, in ziarul Scanteia se cerea obstinant moarte fascistului Maniu, s-a produs arestarea lui pe frumosul bulevard Dacia, dupa o ultima vizita medicala in cabinetului celebrului medic, s-a derulat simulacrul numit proces si s-a pronuntat aberanta si infama sentinta. Gurile rele spun ca aceasta constitutie nu a fost abrogata nici pana astazi! Cu bucuria reintalnirii, Dusan Crstici

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *