16

morţii mă vor

s-au dus dintre iubiţi să-i împace

dar ei mă vor pe mine

iar eu nu pot să mor

nu mor.

stau unii cu cuţitele ascuţite

lipite de gâtul meu

şi taie!

nu se întâmplă nimic

de parca n-aş avea sânge

de parcă n-aş exista decât în mintea lor.

sau m-au luat morţii deja

cu fiecare moarte a lor

dar nu-şi dau seama

şi tot mă vor.

au angajat mercenari din toate zările,

le văd privirile cumpărate

de promisiuni stupide făcute de morţii mei,

de parcă lumea ar fi făcută pentru ei.

şi se joacă Dumnezeu cu vieţile lor

şi se joacă Diavolul cu minţile lor,

iar eu dansez strivită între flori

pe propriul meu mormânt

deschis din zori până în zori

şi tot nu mor!

O cruce strivită de pietre

o inimă smulsă din piept

o minte închisă la nebuni

un suflet ţinut în braţe

de singurul copil avut.

morţii mă vor

dar eu nu mai sunt.

nu aici, nu acolo, nu în cuvânt.

caută-mă în îmbrăţişarea nesfârşită

dăruită în clipa în care am născut.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *