Lui Sorin Sorăşan
Orice recitire a textelor lui Pratt este, inevitabil, una leneşă şi îndrăgostită, una care se opreşte asupra desenului şi replicilor încastrate în el spre a recupera sunetul, unic, al aventurii melancolice. Romanele grafice ale lui Pratt sfidează, prin eleganţa lor decadentă, ritmul agil şi decerebrat al vieţii noastre terne. Fiecare uşă care se deschide este însoţită de miresmele sale, fiecare vânt marin care ajunge până la noi este acompaniat de suita sa de legende. Textele lui Pratt sunt un palimpsest. Dincolo de rânduri se întrevede amprenta tradiţiei. Spre a-l relua pe Umberto Eco, se află în Pratt o voluptate bloomiană a jocului cu cei care îl precedă, o înclinaţie spre citatul ireverenţios, dar şi spre erudiţia lipsită de ostentaţie. Proza sa se dezvăluie asemeni unui atlas venit din alte timpuri. Este nevoie de răbdarea ochiului spre a parcurge drumul iniţiatic, pătrunzând în labirintul său armonic.
***
În primul cadrul al primei nuvele din “Sous le signe du Capricorne”, Corto este captivul unei lentori feline. Pentru cel care este căpitanul propriei sale nave, nimic nu este încă scris. Ceea ce urmează este istoria pe care o descoperă, pas cu pas. Departe de Marele Război, în acest colţ în care lumile comunică, muzical, Corto este mediatorul ideal, omul care poate merge acolo unde nimeni altcineva nu ar putea pătrunde. Ereditatea sa compozită, strat după strat de legende, îl apropie de ereditatea nu mai puţin barocă a fiinţelor pe care le va întâlni. 
Cu aerul său de pirat romantic, cu detaşarea ironică pe care nu o părăseşte niciodată, Corto este protejat de armura-i imposibil de străpuns. Din când în când, doar femeile îl pot atinge, cu farmecul lor carnivor, căci doar ele îi vor fi pieirea. Sfârşitul său este inseparabil de această aromă a depărtărilor.
***
Universul din aceste proze caraibiene ale lui Corto este plasat sub flamura magiei şi a metisajului. Între Brazilia, Guyana şi Insule, se intinde un teritoriu în al cărui trup este gravat semnul, dublu,al tragediei şi al miracolului. Trauma sclaviei, cruzimea sângeroasă care îi defineşte trecutul, este patul germinativ din care se iveşte edificiul vrăjit şi enigmatic al sensibilităţii afro- caraibiene. Acolo unde europenii, prizonieri ai raţiunii lor procustiene, au văzut doar superstiţie oarbă, Pratt celebrează, în suita sa de texte, energia şi vitalitatea unui limbaj ce redă lumii sensurile ei ascunse.
Pratt este, în ciclul lui Corto, un pelerin fascinat de vestigiile pe care imaginaţia veacurilor trecute le lasă în urma sa. Bahia, spre care se îndreaptă straniul echipaj marin, convocat la întâlnire de mesajele lui Ogun Feraille, este locul în care se află concentrate sevele acestei Africi exilate de sclavie în Americi, o Africă ce reuneşte barocul şi macumba, în matricea muzicală şi fantastă a vrăjii şi imvocaţiilor. Divinităţile Africii trec în cele catolice, culorile Africii trăiesc în acest peisaj sufocat de mirosuri tari, memoria Africii pulsează în trupurile femeilor, ale femeilor ce sunt nu doar protectori ai tradiţiei, ci şi vocea prin care zeii cei vechi vorbesc oamenilor, comunicându-le poruncile lor.
***
Şi doar aici este posibilă seducţia carnivoră a unei feminităţi metisate şi orgiastice, a unei feminităţi ce sfidează secolele şi ordinea timpului, martoră la războaie şi pelerinaje, la morţi şi la învieri. “ Sous le signe du capricorne” este poemul închinat acestei enigme care se întrupează în preotesele voodoo din Bahia. Renunţând la exotismul de carton al reprezentărilor europene, Pratt se avântă în acest ocean de taine pe care doar al său Corto le poate străbate. Iar geniul care veghează, niciodată adormit, în mijlocul acestei cetăţi durate din vise şi din vrajă este Bouche Dorée- vrăjitoarea pentru care veacurile sunt clipele parcurse în drumul său.
Custode al tradiţiei, strateg ce a zămislit o gigantică societate secretă străbâtând insulele, Bouche Dorée este o făptură mateină, ivită din plămadă de vis. Sosirea în Bahia este un hagealâc al lui Corto, o coborâre spre început, spre acel început din care vin strămoşii săi, acei strămoşi în ale căror vine curge sângele celtic al vrăjilor. Bouche Dorée este geniul dinspre care iradiază energia ce permite trecerea pragului dintre lumi. Suntem la porţile Africii exilate în Atlantic, acolo unde nimic din ceea ce carteziana Europă a imaginat nu mai are vreun sens. Cărţile cu care se joacă îşi au propria lor viaţă, frumuseţea nu este vestejită de timpul nemilos, iar femeile au colţi catifelaţi şi voinţe dominatoare, de Circe. Corto este un Ulise fără de Itaca. Linia destinului din palma sa nu este completă. Marinarul cu cercel în ureche simte în Bouche Dorée suflarea unui timp din care vine şi ţiganca din Gibraltar, cea pe care Ingres însuşi pare că a pictat-o, cândva.
***
Jocul cu tradiţia al lui Pratt este un joc borgesian. Lumea sa este o lume- labirint, una în care miturile lui Platon se îngemănează cu cele pierdute în adâncurile Braziliei. În “ Mû”, cea din urmă dintre aventurile sale, Corto va pătrunde în miezul ţării pierdute, spre a confrunta misterele muzicale şi închipuirile visului. În “Sous le signe du Capricorne”, Tristan şi Morgana Bantam, profesorul Steiner şi Corto sunt absorbiţi în acest vârtej al vrăjii,atraşi în acest vortex hrănit de amintirea unui timp care a fost.
Rafinamentul postmodern al lui Pratt recurge la arta combinatorie a visului. Universul pierdut poate fi atins doar pe cărările onirice, în marginile acelui domeniu guvernat de logica non- euclidiană a fantasmelor. Steiner, omul din Praga, savantul pierdut în Caraibe, este un urmaş al ţinutului Golemului- erudiţia sa este erudiţia unei Europe subterane, ce ignoră raţiunea pozitivistă, spre a cultiva taina şi umbra. Steiner, Bouche Dorée şi Morgana Bantam se întâlnesc în acest limb al închipuirilor, din care liniile drepte sunt alungate, în favoarea misterului baroc şi atlantic.
***
Şi ce ar fi Caraibele fără comorile pe care piraţii le lasă în urma lor, ca un semn al trecutului de carnagiu şi de aventură? Corto şi Rasputin, ( acel Rasputin la fel de iraţional şi de tandru în clipele sale de extaz criminal) sunt ultimii din stirpea dispărută de gentilomi-stăpâni ai mărilor.
Ca şi la Robert Louis Stevenson, cel pe care Pratt îl adaptează, grafic, insulele sunt codificate în hărţi şi în cifruri, iar fiecare ostrov îşi are gardienii săi. Corăbiile sunt prefăcute în corali, tunurile sunt saturate cu aurul furat de pe galioane. Umbra veacului lui Flint pluteşte deasupra paginilor lui Pratt: Corto este un pirat visător, navigând pe întinderea cartografiată de cei de dinaintea sa.
***
Silueta lui Corto se confundă cu acest univers cu contururi imprecise, populat de făpturi ce evocă trupul de fum al unui îndepărtat Ariel din “ Furtuna”. Totul este vis, totul este mare şi totul este uscat, totul trăieşte în marginile acestei cărţi pe care o redeschid, spre a visa. Ceea ce contează, mai mult decât viaţa însăşi, este povestea din care aceasta se scrie. Întinderea atlantică este pânza pe care se desenează acest roman fără de capăt al căutării.
