Necontenit spusele Tale

Necontenit spusele Tale
Ajung ciuntite pân-la mine:
Când preotul citeşte iute
Din Sfânta Carte, sau când larma
Din lume tulburã auzul,
Ori gândurile dinãuntru
Alungã scrisul de pe pagini.
Dar nu de tot… rãmân în beznã
Nişte silabe pâlpâinde,
Câte-o vocalã rãtãcitã
Înmugureşte la fereastrã
Şi în rãstimpuri trec prin minte
Stoluri pribege de consoane.

Împresuratã sunt de semne
Înnebunite sã se-adune
Dar nu gãsesc liantul care
Sã le înapoieze-n Tine.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *