4

„ceva s-a întîmplat, ceva neaşteptat, ceva

care te-a dezbrăcat acum şi nu altădată

de pielea ta de îndrăgostită.

ceva a ţipat în trupul tău şi inima a renunţat

să mai bată în ritmul cu care ne-a obişnuit.

ancora s-a ridicat şi pluteşti în derivă

pe întinsul ocean. însa nu cauţi malul,

sau? te îndrepţi către alt ţărm,

te-a chemat un alt pămînt pe care

încă nu îl numeşti, nu îl rosteşti

de teamă să nu dispară. te aşteaptă altcineva?”

nu, nu s-a întîmplat nimic,

nu mă aşteaptă nimieni şi n-a mai rămas

nici un cuvînt de rostit.

pielea de îndrăgostită s-a lepădat,

singură a coborît de pe carne şi s-a uscat.

n-a fost hrănită de nici o mîngîiere

şi nici o ploaie n-a învelit-o, nici un cuvînt

nu a îmbrăţişat ridurile adunate şi rănile prost vindecate.

de singurătate, de singurătate, de ecoul

născut în urma chemării sale, de ecoul care a tăcut.

sînt tînără acum, sînt tînără ca la început,

noua mea piele mă îmbracă şi nu se mai îndrăgosteşte,

e egoistă – ca o amantă tînără, ca o fiară neîmblînzită,

însă carnea mea îmbătrîneşte şi oasele,

oasele se fărîmă sub atingerea timpului ascuns

în pîntecul care îl creşte.

îl voi naşte bătrîn, îl voi naşte în cîrje

şi el va admira, ca întotdeauna, doar pielea…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *