Mai precis, ce este un gând? Nu pare să cântărească nimic. Pare efemer şi inefabil. Nu ne putem închipui că un gând are formă, miros sau vreo altă reprezentare tangibilă. Gândurile par a fi o vrajă nemaivăzută.
Însă, întocmai precum vocea, gândurile au un „suport fizic”. Ştim acest lucru deoarece anumite transformări la care este supus creierul modifică genul de gânduri pe care le avem. În stare de somn profund nu există gânduri.
Când creierul se află într-o perioadă de tranziţie către un somn cu vise, avem vise bizare, involuntare. Pe parcursul zilei ne bucurăm de gândurile noastre normale, acceptate, care sunt ajustate cu entuziasm când adăugăm alcool, narcotice, ţigări, cafea sau exerciţii fizice la cocteilurile din creier. […]
Toate speranţele, visele, aspiraţiile, temerile, instinctele caraghioase, ideile geniale, fetişurile, simţul umorului şi dorinţele noastre provin din acest organ ciudat – iar când creierul se transformă, ne transformăm şi noi. […]
Conştiinţa (consciousness) sau nivelul conştient al minţii este un mărunt pasager clandestin pe un transatlantic, care se bucură de călătorie fără să bage de seamă enorma inginerie de sub punte.
(David Eagleman, Incognito. Vieţile secrete ale creierului, trad. de Ovidiu Solonar, Bucureşti, Editura Humanitas, 2016)
