Modul în care spaţiul de locuit este folosit descrie idei şi valori culturale, iar experienţele de locuire surprind deopotrivă istoria personală şi pe cea a comunităţilor sau grupurilor de oameni. Astfel, în cadrul unui volum colectiv ce va fi lansat la sfârşitul lunii februarie, subiectul locuirii în Bucureşti a fost abordat prin prisma a opt tipologii și, în special, a particularităților acestora: căminele și chiria, casa în credit, apartamente din blocurile construite în perioada socialistă, ansamblurile rezidențiale, spațiile de locuit din zona periurbană a capitalei, fostele case naționalizate și cazul persoanelor evacuate, locuințele din zone de tip „ghetou” și persoanele fără adăpost.
Volumul „De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan” scoate în evidență influența majoră pe care statutul de proprietar continuă să îl aibă asupra experienței de locuire. Deținerea unei locuințe este asociată cu stabilitatea, securitatea și este, în același timp, o investiție. Acesta este și unul dintre motivele pentru care statutul de chiriaș e perceput ca fiind unul vulnerabil, atât în raport cu proprietarii, cât și în raport cu propriile așteptări. În ceea ce privește locuirea în rate, o constantă a acesteia este dată de noțiunea de compromis pe care viitorii proprietari o resimt prin alegerea unei zone și unui anumit tip de locuință, prin adoptarea unui stil de viață mai cumpătat și prioritizarea creditului.
Diferitele capitole ale lucrării prezintă și standardul aspirațional în privința căminului visat: locuința individuală sau, altfel spus, „casa pe pământ”, diferită însă de locuința rurală tradițională. Studiul de caz ce prezintă specificul locuirii în zona periurbană (studiu de caz pe comuna Chiajna, judeţul Ilfov) abordează transformările prin care trec locatarii, locuințele lor, dar și localitatea per ansamblu. Dintr-un spațiu eminamente agricol acesta devine, treptat, unul construit, căpătând caracteristicile celui urban.
Analiza transformării unui spațiu de locuit în „acasă”, cu accent pe apartamentele din blocuri ridicate în perioada industrializării socialiste (cartierul Tineretului), reflectă caracterul de proces al acestei transformări. De cele mai multe ori interiorul unui astfel de apartament, standardizat, se află în strânsă legătură cu identitatea celui care îl locuiește. În cazul noilor ansambluri rezidențiale, criteriile modernului și ale esteticului devin factori decisivi în alegerea unei locuințe.
Acolo unde există deficiențe de infrastructură, resurse sau servicii – cu accent pe zonele de tip „ghetou” din Capitală – valorile familiei extinse și comunitatea devin mai importante decât spaţiul fizic privat deţinut. Despre strategii de supraviețuire și adaptare se face discuție și în legătură cu naționalizarea caselor și restituirile de facto. Este vorba de locuirea în vecini, la rude și chiar bricolarea unor locuințe în stradă.
Legătura cea mai puternică între locuire și identitate iese în evidență în situația persoanelor fără adăpost. Capitolul din volum dedicat acestei ipostaze reflectă rolul organizațiilor nonguvernamentale în procesul de redobândire a identității sau combatere a discriminării, prin sprijinul pe care acestea îl oferă persoanelor care locuiesc în stradă.
Capitolele din volum au la bază cercetarea de teren multidisciplinară, desfăşurată în perioada martie-august 2015, în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”. Echipa care a documentat şi analizat varietatea formelor şi experienţelor de locuire din Bucureştiul contemporan a fost alcătuită din cercetători din cadrul Asociaţiei Vira şi Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Aceștia au fost sprijiniţi de studenţi voluntari de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială (Universitatea din Bucureşti), Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative și Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”.
Volumul De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan urmează să fie lansat la sfârşitul lunii februarie, în cadrul unui eveniment public dedicat. Pentru a fi la curent cu noutăţi despre proiectul „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”, vizitaţi:
www.bucharesthousingstories.ro
https://www.facebook.com/Case-Vii-887416211331150/
Din Cuprins:
Locuiri tranzitorii. De la camera de cămin la locuința cu chirie de Maria Mateoniu
O etnografie a locuirii în rate de Oana Cristiana Iftode
Apartamentul de bloc între spațiu de locuit și „acasă” de Andra-Mitia Dumitru
„Mare, curat și frumos”. De la blocul comunist la ansamblu rezidențial de Cristina Boboc
„Metropola” Chiajna. Experiențe ale locuirii într-un spațiu rural periurban de Carmen Mihalache
Locuirea în spații disputate. Case naționalizate, retrocedări și evacuări în București de Bogdan Iancu şi Cosmin Manolache
Locuire colectivă şi solidaritate în zonele de tip „ghetou” de Vlad Cătună
Casa din stradă. Cum locuim când nu avem unde locui de Ciprian-Cosmin Voicilă
****
Proiectul „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi” este finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea Diversității în Cultură și Artă din cadrul Patrimoniului Cultural European”.
Promotor proiect: Asociaţia VIRA
Parteneri proiect: Asociaţia MAIE şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român
