“Fiica patronului companiei aeriene Korean Air care a ordonat intoarcerea unui avion din cursa New York – Seul nemultumita de felul in care a fost servit aperitivul, a fost arestata marti seara. Incidentul petrecut in 5 decembrie a provocat un mare scandal in tara. Cho Hyun-Ah, vicepresedinta executiva a Korean Air, este acuzata ca l-a debarcat pe seful de cabina al unui zbor New York-Seul in 5 decembrie si a obligat aparatul sa se intoarca la terminal pentru ca seful de cabina sa fie inlocuit. Concret, ea a facut scandal pentru ca la bord avionului i-au fost prost servite nuci Macadamia, in ambalaj din plastic si nu intr-un bol, asa cum considera normal, scrie AFP. Imagini ale canalului de televiziune YTN au aratat-o pe doamna Cho inainte de a fi condusa marti seara spre locul de detentie. Femeia, in varsta de 40 de ani, a spus „Imi pare rau!” cand parasea cladirea parchetului. Parchetul sud-coreean ceruse miercurea trecuta arestarea doamnei Cho, cerere aprobata de un tribunal din Seul marti seara, a anuntat si agentia Yonhap. Mostenitoarea Korean Air a fost acuzata de incalcarea prevederilor codului aviatiei civile in materie de securitate, constrangere si ingerinta in exercitarea activitatii echipajului de cabina. Un oficial neidentificat de la KAL a fost si el arestat marti sub acuzatia ca a distrus probe din timpul incidentului. Cazul a declansat un scandal in Coreea de Sud unde comportamentul arogant al celor mai bogati este de multe ori denuntat” (Hotnews, 31 decembrie2014).
Doamna Cho Hyun-Ah trebuie să fi primit o educaţie aleasă, marcată de influenţa puternică a confucianismului, care se exercită în mod inevitabil asupra tuturor membrilor clasele superioare ale ţărilor din jurul Chinei. Obişnuită de la o vîrstă fragedă să acorde atenţie riturilor care reglează ritmurile de profunzime ale lumii şi dau coerenţă vieţii în societate, ea nu putea să treacă cu uşurinţă peste nerespectarea unei reguli de politeţe. Vicepreşedintă a Korean Air, nu s-a simţit jignită personal de nerespectarea etichetei pe care a dovedit-o echipa de la bordul avionului, ci a fost umilită de lipsa de consideraţie a subordonaţilor săi pentru pasagerii companiei. Ruşinea provocată de această necunoaştere a regulilor dovedită de către oamenii ei a făcut-o să acţioneze impulsiv, străduindu-se să şteargă de îndată această eroare inacceptabilă. În alte vremuri, cel care ar fi greşit atît de grav în faţa superiorului său ar fi fost dat pe mîna călăului. Doamna Cho Hyun-Ah, trăind, din păcate, într-o ţară democratică, n-a avut la îndemînă decăt soluţia debarcării unui şef de cabină incapabil….
Ca să-i înţelegem mai bine mînia, e suficient să aruncăm o privire înspre alte vremuri, în care eticheta domina întregul comportament social, atît în Orient cît şi în Occident.
Aşa cum ne explică Henri Maspero, cînd împăratul aştepta un fiu, se trecea la ceea ce înţelepţii numeau „educarea embrionului”, adică o supraveghere constantă şi strictă a mamei, ce trebuia să se comporte asemenea lui T’ai Seu, legendara soţie a regelui Wu, impecabilă în timpul sarcinii : n-a rîs zgomotos, n-a lăsat să-i scape nici un fel de injurii, n-a stat nici o clipă de-a curmezişul patului, nu s-a sprijinit nici măcar o singură dată pe un singur picior etc. Cu trei luni înainte de momentul naşterii, „profesorul de Muzică vine, înzestrat cu un diapazon, şi se postează la stînga uşii; Marele Intendent se aşează în dreapta, cu un polonic în mînă. Cînd regina cere puţină muzică, dacă nu e o melodie convenabilă, profesorul de muzică îşi încurcă corzile chitarei şi se preface neştiutor; cînd cere de mîncare, Marele Intendent îşi înclină polonicul spunînd, dacă nu e un fel de mîncare corespunzător, că el nu îndrăzneşte să servească aşa ceva prinţului moştenitor”. Toata aceste măsuri sînt luate pentru ca la naştere toate suflurile şi sucurile nutritive, puterile şi substanţele micului prinţ să fie de cea mai bună calitate.
Sebald descrie cu măiestrie un alt moment important. După moartea împăratului chinez Xianfeng, cortegiul funerar se îndreaptă spre capitala imperială. În dimineaţa de 1 noiembrie, cînd ajunge la porţile oraşului, sînt aşezate paravane albastre din mătase de Nankin pe ambele părţi ale drumului care duce spre Oraşul interzis în aşa fel încît oamenii de rînd să nu poată vedea chipul lui Tongzi, copilul-împărat desemnat drept succesor de Xianfeng, purtat într-o litieră capitonată.
Avem şi exemple din Occident. Taine ne descrie momentul culminant al ritualului de după trezirea Regelui-Soare, momentul îmbrăcării cămăşii, după ce aceasta fusese prezentată de către membrii familiei regale : „Un valet al garderobei ia cămaşa purtată; primul valet al garderobei şi primul valet de cameră ţin noua cămaşă, unul de mîneca stîngă, celălalt de mîneca dreaptă, iar în timpul acestei operaţiuni alţi doi valeţi de cameră întind în faţa regelui halatul său în chip de paravan”. De asemenea, existau doi „porte-chaises du roi”, care, în fiecare dimineaţă, îmbrăcaţi în haine de velur, cu sabia regulamentară pe o parte, veneau să verifice şă să golească „l’objet de leurs fonctions”, adică vasul în care regele îşi făcea nevoile. Cei doi primeau pentru misiunea lor cîte 20 000 de livre pe an….
Ca să ne convingă, dacă mai era nevoie, de importanţa ritualului la curtea Franţei, Taine scrie că pînă şi evadarea ratată a Regelui Ludovic al XVI-lea sfîrşită la Varenne ar fi avut drept principală cauză a eşecului întîrzierile apărute din motive de etichetă : madame de Tourzel a cerut să fie luată şi ea în trăsură în calitate de guvernantă a copiilor regelui, regina nu putea să se descurce fără o geantă de voiaj şi a trebuit să i se fabrice una enormă, regele voia să-i dea bastonul de mareşal Domnului de Bouillé şi nu găsea bastonul potrivit etc.
Regele Ludovic al XVI-lea pare să-şi fi pierdut capul din motive de etichetă. Doamna Cho Hyun-Ah poate să se consoleze că va scăpa cu cel mult trei ani de închisoare….
