Aşa are loc intrarea în ţară – cu un conductor de tren cam beat, cu ochii sticloşi, în rol de maestru de ceremonii: „văzînd mizeria şi dezordinea aceea, m-am entuziasmat. E uşor să prezinţi o naţiune într-o lumină favorabilă privind-o din aeroport, dar, în trenul acela care traversa provinciile unei ţări greu încercate, simţeam că văd lucrurile aşa cum sunt, un loc surprins cu izmenele în vine. Nu m-am simţit ofensat. Eram recunoscător că nu se dădea nimeni peste cap pentru mine, că nu eram primit cu un covor roşu” . În plus, cînd ajunge în ţara noastră şi cînd o străbate pe la Sud, dar şi cînd, pentru puţin timp, stă în Bucureşti, plouă şi e mohorît. Concluziile sale, de etapă, sînt, ca să spun aşa, pe măsura vremii.
Mai precis, aşa are loc intrarea în ţara noastră în această călătorie, fiindcă Paul Thereoux este un mare maestru al călătoriilor de anvergură şi cu miză (inclusiv editorială) – iar călătoria care a inclus un pasaj de trecere românesc este repetiţia, cu destule variaţiuni însă (şi inevitabile şi, pentru cunoaştere, binevenite), uneia din care americanul a dat un best-seller („Bazarul pe roţi” – ediţia românească a apărut relativ de curînd; cartea în versiunea originală are peste trei decenii).
Cine e omul? Iată (sursa: www.polirom.ro ): Paul Edward Theroux s‑a nascut pe 10 aprilie 1941 in Medford, Massachusetts. Este autorul a numeroase carti de calatorie si romane. Si‑a terminat studiile la University of Massachusetts, iar la Syracuse University s‑a pregatit pentru a deveni membru al Peace Corps. A predat limba engleza in Malawi, unde a fost implicat intr‑o lovitura de stat esuata si a trebuit sa paraseasca Peace Corps. S‑a intors in Africa pentru a preda la Universitatea Makerere din Kampala, Uganda. Aici l‑a intilnit pe V.S. Naipaul (laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 2001), care i‑a devenit mentor. A mai predat la Universitatea din Singapore, unde s‑a hotarit sa devina scriitor profesionist. Este membru al Royal Society of Literature si Royal Geographic Society din Marea Britanie. A scris articole pentru Christian Science Monitor, Esquire si Atlantic Monthly si citeva romane de succes, cistigind numeroase premii. Dintre volumele publicate, mentionam: The Old Patagonian Express (1979), The Kingdom by the Sea (1983),Sailing Through China (1983), The Imperial Way: By Rail from Peshawar to Chittagong (1985), Riding the Iron Rooster (1988), To the Ends of the Earth (1990), The Happy Isles of Oceania (1992), The Pillars of Hercules (1995), Sir Vidia’s Shadow (1998), Fresh Air Fiend (2000), Dark Star Safari (2002), The Tao of Travel (2011), The Last Train to Zona Verde (2013). In prezent locuieste, impreuna cu sotia sa Sheila, in Hawaii si Cape Cod. La Editura Polirom a mai aparut Bazarul pe roti. Cu trenul prin Asia (2015).
Scurt pe doi: pentru literatura de nişă – una cu multe titluri spectaculoase şi şarmante -, Paul Thereoux este, cum lesne se poate vedea, unul dintre marile ei staruri.
Ce este acest om, atunci cînd călătoreşte şi, în bună măsură, atunci cînd scrie despre ceea ce vede şi ceea ce cunoaşte cînd călătoreşte? Iată, în cuvintele sale: „nu eram în căutare de noutăţi – niciodată nu am fost, am zis eu. Voiam să aflu mai multe despre lume, despre vieţile oamenilor. În călătoriile mele, nu fusesm un uliu, ci mai degrabă un fluture. Dar revelaţia era garantată chiar şi pentru călătorul cel mai fără ţintă, care era mai fericit şi mai receptiv la impresii”.
Aş pune o nuanţă acestei confesiuni – e o nuanţă de lector, de cititor încîntat al paginilor de călătorie scrise de Paul Thereoux: omul nu e doar „fluture”, cum pretinde; are, cel puţin, şi o privire „vulturească”, de mare acuitate. Forţa de sugestie a detaliilor pe care, din abundenţă, ni le propune Thereoux este dublată de un „tablou mare” foarte bine – nuanţat, convingător – colorat. Avem, şi în cartea aceasta, şi „focus”-uri formidabile, şi perspective luxuriante şi radiografie (socială, culturală, politică) de mare claritate.
ZOOM. „Hexagon. Cartea de călătorie” – acesta este numele unei colecţii, relativ recente, a editurii Polirom. Una care numără deja multe titluri şi, totodata, una care poate da – şi nu e nimic rău în asta – dependenţă.Subdiviziunea „carte de călătorie” – inventarul complet – poate fi găsită aici: http://www.polirom.ro/catalog/colectii/hexagon/pagina_01_dataintroducerii_DESC.html
Cu totul, în evaluarea şi mărturia autorului, drumul pe care îl străbate şi pe care îl descrie în această carte înseamnă peste 45.000 de kilometri. Călătoria pe care Paul Theroux o face are loc, în cea mai mare parte a sa, cu trenul – sugestia cu privire la acest fapt este, desigur, inclusiv în titlul cărţii. Nu e o alegere întîmplătoare – Theroux o spune la un moment dat chiar explicit („dacă aş fi zburat peste toate acestea, aş fi ratat splendoarea şi sărăcia”). Trenul este mai aproape de pămînt, mai aproape de viaţă. Trenul este un fel de instrument de cunoaştere în măsură să dea accea atît la perspectivă, cît şi la detaliu.
De fapt, am putea, cu temei, spune că această carte este şi o colecţie de cărţi: cu mai mult tipuri de cărţi în carte! Avem, iată o observaţie care vine aproape automat, o carte despre graniţe – destul cît de rigide sînt unele, cît de fluide altele, despre cum se pot trece feluritele graniţe. Avem, apoi, un soi de carte de istorie socială – observaţiile lui Paul Thereoux sînt atente, adînci, consistente, „british” (omul este american, darare destule legături – care ţin inclusiv de o şedere prelungă – cu Marea Britanie). De asemenea şi în al treilea rînd, despre fiecare dintre ţările ori regiunile pe care le străbate sau în care apucă să stea, autorul are ample pasaje cu conţinut politic. Tuşele sale politice sînt foarte vizibile – tuşe, repet, politice, care ţin de coloristica amplă a politicii, nu tuşe ideologice. Ca amănunt „picant”: Paul Theroux face această călătorie într-o perioadă în care, în al doilea mandat de preşedinte al SUA, George Bush jr. are parte, şi în ţara sa, dar mai ales în restul lumii, de contestări vehemente. Ei bine, în călătoria sa, Paul Theroux întîlneşte doar doi oameni – dintre sutele sau miile cu care vorbeşte – care îl apreciază pe fostul preşedinte republican.
Aşa cum notaţiile care dau multe pagini de publicistică politică sînt cît se poate de evidente, cele culturale sînt cel puţin în aceeaşi măsură evidente şi remarcabile. Cu o particularitate şarmantă: există în această carte cîteva portrete, la prima mînă şi pline de nerv, ale unor superstaruri ale literaturii mondiale. Să invoc doar două nume – de care se leagă pagini memorabile în această carte: Orhan Pamuk (văzut şi plimbat de autor pe străzile din Istambul, cu cîteva luni înainte de a primi Nobelul pentru literatură) şi Haruki Murakami (mare favorit şi el în ultimii ani la aceeaşi distincţie). Portrele acestora sînt vii, dialogurile reproduse în carte sînt sclipitoare, poveştile cu ei sau spuse de ei sînt demne de toată atenţie. Mai sînt şi alte nume cu care Paul Thereoux se intersectează în această lungă călătorie, una care este şi despre cultura mare.
Cîndva, într-o intervenţie care se poate consulta pe internet, Paul Theroux a vorbit despre arta de a călători. A fost, în bună măsură, autoreferenţial – el însuşi este chiar aşa, un artist al călătoriei, un om curios care ştie arta de a călători. Şi mai mult – care ştie şi a povesti (despre) această artă…
