Despre unitatea obiectului într-un demers ştiinţific

Într-un articol recent din România Literară (nr. 33, august, 2015) domnul Alexander Baumgarten(AB) face, într-un spaţiu restrâns, o analiză a monografiei mele despre psihologia românilor, recent apărută la editura Polirom (David, D., 2015:Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o abordare cognitiv-experimentală). Aşa cum mă aşteptam de la un profesionist, nepsiholog fiind, se focalizează pe impactul şi potenţialele consecinţe ale concluziilor monografiei în contextul specialităţii sale şi a mediului cultural românesc, reliefând de asemenea, ca filosof, aspecte extrem de importante, care dau de gândit tuturor (inclusiv mie ca autor).

În acest articol vreau să răspund succint la o întrebare foarte importantă pe care autorul o ridică la rang meditativ în finalul articolului său: „…despre o supoziţie a cărţii, la care aş medita bucuros: dacă metoda de analiză este universală, poate ea garanta unitatea subiectului său („poporul”)? sau nici nu are nevoie de ea într-un sens peren? Dacă o garantează, atunci această unitate se poate fundamenta numai pe experienţele istorice comune şi are o durată relativă. Dacă nu are nevoie de ea, atunci metoda poate avea aceleaşi succese decupând unităţi regionale (de pildă, una în jurul Mării Negre) sau a unui Banat extins transnaţional. Iar aceasta, la sfârşitul – epuizant, în sens istoric – al marilor naţionalisme ale Europei. Ce plăcere lectura acestei cărţi!…”.

Răspuns meu la această întrebare – fără pretenţia că epuizează meditaţia – este important pentru a ghida eventualele dezbateri viitoare şi pentru a evita potenţiale discuţii scolastice fără efect teoretic şi/sau pragmatic.

În ştiinţa experimentală (dar şi în ştiinţă în general),cunoştinţele rezultă din interacţiunea dintre obiectul de studiu şi metoda de cercetare utilizată. Ceea ce este important pentru validitatea demersului ştiinţific sunt următoarele lucruri: (1) definirea explicită a obiectului de studiu; (2) utilizarea unei metode reproductibile şi (3) precizarea clară a limitelor de validitate a cunoştinţelor generate (care derivă de fapt din 1 şi 2). La aceste condiţii absolut necesare şi suficiente pentru un demers ştiinţific riguros, pentru justificarea demersului într-o lume a resurselor financiare de cercetare limitate,se adaugă: (4) relevanţa teoretică/pragmatică a obiectului de studiu şi (5) potenţialul impact teoretic/pragmatic la nivel social,al cunoştinţelor generate în cercetare.

În monografia despre „psihologia poporului român” (psihologia românilor) am urmărit explicit ca aceste condiţii să fie întrunite (vezi David, 2015):

  • Obiectul de studiu: atributele psihologice ale poporului român (românilor), definit explicit în monografie ca cetăţenii români/populaţia României;
  • Metoda de cercetare: metodă comparativă interculturală, utilizând instrumente de măsurare riguroase;
  • Limitele cercetării: Limitele de validitate a cunoştinţelor sunt clar formulate, împreună cu formule viitoare de studii care să extindă cunoaştere generată în acest demers monografic;
  • Relevanţa cercetării: România este în faza unei clarificări valorice – a alegerii unor modele psihoculturale ideale – pentru o mai bună integrare în spaţiul vestic. Această clarificare şi această integrare depind şi de înţelegerea profilului psihologic al românilor;
  • Potenţialul impact al concluziilor: pot susţine politici publice de dezvoltare a societăţii româneşti şi de o mai bună integrare în Uniunea Europeană.

Înţelegând această structură a unui demers experimental, să revenim mai concret la problematizarea autorului (AB).

Unitatea obiectului este stabilită iniţial prin criteriile explicite care definesc obiectul de studiu (vezi 1). În ştiinţa experimentală/empirică, criteriile pot fi stabilite teoretic şi/sau pragmatic, astfel încât pot decupa, cu limitele de rigoare (vezi 3), orice obiect a cărei unitate este justificată (vezi 4 şi 5) teoretic şi/sau pragmatic (ex. români, transilvăneni, manageri, etc.). Deşi această flexibilitate controlată problematizează deja posibilitatea unei psihologii esenţialiste – atribute psihologice stabile ale românilor, părţi ale esenţei obiectului, transmise prin secole –, nu o elimină definitiv. În timp ce prin condiţiile descrise anterior (1-5) avem o unitate a obiectului la momentul cercetării, asta nu presupune obligatoriu şi o unitate în timp (aceasta a fost şi/sau va fi mereu psihologia românilor), ceea ce, alături de ideea că nu tot  ce este stabil este nemodificabil, problematizează şi mai mult logica esenţialistă. Într-adevăr, aşa cum se practică în cercetarea de acest tip, din descrierea metodei utilizate şi a planurilor de continuare a cercetării rezultă clar în monografie orizontul temporal de validitate crescută a concluziilor, şi anume psihologia actuală a românilor (cu unele excepţii în cazul unor atribute psihologice cu substrat biologic/genetic puternic, în cazul cărora stabilitatea lor se asociază puternic cu dificultatea modificării lor, ceea ce le extinde orizontul temporal de validitate). Ieşim însă definitivdin logica unei psihologii esenţialiste prin faptul că atributele psihologice se stabilesc doar prin raportare la o referinţă (vezi 2). Spre exemplu, aşa cum arătam în monografie, am putea observa că, la români, atributul A este mai frecvent decât atributul B şi astfel am fi tentaţi să spunem că A este reprezentativ pentru români. Dar, dacă întrăm într-o logică comparativă, putem observa că, la americani (sau la alte popoare), în comparaţie cu românii, A este mult mai frecvent decât B. Aşadar, într-o analiză comparativă începem să înţelegem că A nu este o trăsătură esenţială a românilor.

În încheiere, sper ca aceste precizări venite din partea unui psiholog implicat în psihologie experimentală – îi mulţumesc colegului Baumgarten că a problematiza profesionist aceste lucruri şi astfel am avut ocazia ca răspund – să contribuie la crearea unei punţi de legătură între ştiinţa experimentală şi partea culturală de factură liric-eseistă/hermeneutic-fenomenologică, cu beneficii reciproce şi, cu siguranţă, cu beneficii pentru îmbogăţirea şi internaţionalizarea culturii româneşti.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *