Despre freelancing și oamenii din jurul tau, coșul cu mai multe opțiuni financiare și TU

Sunt de aproape patru ani freelancer și uitându-mă înapoi la parcursul meu de până acum, mărturisesc că ar fi fost tare bine să fi știut câteva lucruri înainte de a semna o hârtie pe care în mod utopic mi-o imaginam drept fiind cheia către libertate, câștiguri materiale îndestulătoare, eu salvând lumea și multe alte lucruri pe care le asociezi cu demisia. Sunt convinsă de faptul că situațiile sunt diferite de la caz la caz. În al meu, cel puțin primii doi ani au fost ani de exprimentare, de dat cu capul de același perete, de greu, mult greu și da, câteodată de întrezărit luminița de la capătul tunelului, atunci când de exemplu, un client de coaching a decis să îmi plătească în avans 14 ședințe de coaching (mulțumesc Andreea, Livia, Monica, Susana, pentru că ați ales să credeți în mine) sau atunci când la primul workshop susținut pe tema procrastinării, fără prea multă promovare, s-au înscris 20 de oameni. Lucruri mici, dar pentru mine cântăreau foarte mult. Ce să-ți mai zic, primii ani de freelancing au fost haotici și workaholici dar în același timp ani plini de lecții, de ridicat și de căzut, de dărâmat și (re)consolidat psihic, de sondat, de adresat întrebări și bâjbâit după răspunsuri. Dar, hei! Viața este despre suișuri și coborâșuri și cu cât accepți acest lucru mai repede, cu atât mai bine. Vei înțelege sigur odată ce ai pășit pe tărâmul freelancing-ului că toate acestea au facut parte din călirea ta și pregatirea ta pentru cine ești acum.

Să nu mă iau însă cu vorba. Vreau să-ți împărtășesc în acest articol trei lucruri pe care le consider importante într-o activitate pe cont propriu și zic să mă apuc de treabă.
Oamenii. Totul în viața noastră se întâmplă alături și prin oamenii pe care îi cunoaștem. Repetă după mine: “nimeni nu face nimic de unul singur, nimeni nu face nimic de unul singur, nimeni nu face nimic de unul singur”. Și ca să îți vinzi serviciile ai nevoie de oameni care să ți le cumpere. Nu trebuie musai ca primele luni de freelancing să fie unele grele, deși cu mici excepții, mai toți oamenii cu care am discutat mi-au confirmat că da, este greu și incomodă tare perioada de după renunțarea la un job plătit, cu tot ceea ce implică să fii pe cont propriu: câteodată izolare, confuzie, debusolare, dubii, instabilitate financiară, greutatea de a-ți stabili priorități, familia care te întreabă total neîncrezători ce ai de gând să faci cu viața ta.

Ce este important să realizezi cât mai repede – tu ești la fel de important acum, când încerci să-ți gasesti drumul cât și peste 4 luni sau doi ani când lucrurile încep să meargă. Așa că, de ce să nu-ți faci parcursul puțin mai lin și să te ajuți de oamenii din jurul tău pentru a face acomodarea mai ușoară? Dacă emoțional simți că începi să ai dubii că ești pe drumul cel bun, caută oameni care deja au facut pasul și vorbește cu ei. Nu te opri la primul om. Caută. Caută. Caută. Întreabă oamenii pe care îi cunoști dacă mai știu alți oameni care și-au dat demisia. Încearcă să intri în contact cu ei. Spune-le prin ce treci tu și cere-le perspectiva. Ieși din casă. Nu te izola. Caută comunități de oameni care își adresează întrebări similare (HeyMărie este una dintre ele, uite de exemplu un eveniment la care am fost săptămâna trecută). Vezi ce poți învăța din împărtășirile unora mai experimentați. Am cunoscut pe cineva care la scurt timp după ce și-a dat demisia a căzut într-o depresie profundă copleșită fiind de lipsa de experiență, de panica de după demisie, de tot ce trebuia făcut, de angoase existențiale și frica de eșec. Nu uita că ți-ai dat demisia ca să-ți fie mai bine, și deși perioada de după nu este una comodă, prețul schimbării nu trebuie plătit în angoase, anxietăți, depresii, izolare și insomnii.

Acum un pic de lecție de finanțe. Nu-ți pune toate ouale în același coș. Sunt atât de surprinsă de cât de mult putem funcționa pe pilot automat. Personal, cunosc mulți oameni, organizații și fundații și te rog să mă crezi că la patru ani de la demisie, abia acum încep cu adevărat să explorez opțiuni suplimentare de colaborare. De abia acum îmi pun serios problema de a maximiza competențele pe care le-am dobândit de-a lungul timpului. De ce nu am făcut-o mai devreme? Nu știu. Poate fi teama, perfectionism, dorința de a mai cumula experiențe și de a învăța. Nu mai contează. Ce vreau să spun este că tu nu trebuie să aștepți patru ani. Doar pentru că ți-ai dat demisia, nu trebuie să arzi toate podurile. Încearcă deci să explorezi cine și cât ar plăti pentru competențele tale, pentru cât știi și pentru cât poți contribui aici și acum. Sună oameni, propune-le întâlniri, bate-ți capul despre cum le poți aduce valoare, ascultă-i cu atenție și identifică-le nevoile, fii prezent în conversații și cu mintea cât mai deschisă. Cu cât ai mai multe surse de venit, cu atât te vei relaxa mai mult, minimizând riscul de a trăi angoase existențiale legate de plata chiriei sau cea a ratei de mâine. Mai mult, îți vei putea auto-susține un început de ceva, oferindu-ți relaxarea mentală de a gândi și de a vedea ce poate fi făcut diferit și ce acțiuni de până acum ți-au adus ce rezultate.

Înapoi la tine. Fii cel mai bun prieten al tău. Știu că poate suna a clișeu, însă serios îți spun, odată ce ești pe cont propriu, dacă începi să-ti tragi ciocane peste degete pentru fiecare greșeală făcută, daca mintea ta nu obosește să te critice și să-ți scoată ochii pentru ce ar fi trebuit să faci diferit, daca nu știi când să te oprești și să te întrebi prietenește ce mai faci și cum îți mai este, ei bine, dacă toate acestea, nu te văd bine. Freelancing-ul este o școală a vieții, una accelerată, atât la nivel personal, cât și profesional. Cazi de cele mai multe ori mental și tot de mental ai nevoie ca să te ridici. Cu cât te afunzi mai mult în vinovății (îți vorbește aici un om care considera ziua ratată dacă nu începea munca până la 9), critică, duritate, perfectionism, lipsă de înțelegere pentru procesul prin care treci, de conexiune cu ceea ce simți, cu atât mai greu îți va fi să traversezi perioadele de greu, de confuzie, de experiment. Întinde-ți deci o mână de ajutor. Fă-ți un ceai când te simti rău. Ia un caiet și toarnă-ți sufletul acolo, cu totul. Spune ce simți și ce te doare. Cum am mai spus, vorbește cu alți oameni. Dă-ți voie să fii pur și simplu. Mai spune-ți o vorbă bună și de ce nu, începe diminețile cu ceea ce îți place și apreciezi la tine, și încheie seara cu un gând de apreciere pentru măcar un lucru din acea zi care te-a făcut să-ți fie drag de tine.

Freelancing văzut prin oameni, confortul emoțional și finaciar al mai multor opțiuni, și tu. Trei idei despre freelancing ca să-ți fie (mai) bine. Ca să te bucuri și de parcus. Ca să nu uiți că interiorul reflectă de cele mai multe ori exteriorul. Pentru că vezi tu, dincolo de identitatea de freelancer, corporatist, antreprenor sau proaspătă mămică, stă ascuns un om. Și omul asta, zic eu, are dreptul să fie fericit înainte de a fi unul de succes.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *