eternitate

– Mi-i dor de tine, Lupeso.
– Și mie de tine, Suciule.
– Hai să ne futem una bună.
– Ești măgar.
– Ce-i pentru tine iubirea, Lupeso?
– Iubirea e atunci când te freacă cineva la cap. Dar pentru tine, Suciule? Pentru tine ce e iubirea?
– Iubirea e atunci când bei până te caci pe tine. Dar băutul e și multe alte lucruri.
– Mai iubești, Suciule?
– Nu, m-am lăsat. Acuma doar beau. Tu?
– Toți sunteți niște măgari. Futeți și plecați. Asta pățesc de ani de zile. Și tu ești la fel?
– De când nu mai iubesc, și eu sunt la fel, Lupeso. Fut și plec, Lupeso. Rănesc. Rănesc sufletește. Toate plâng după mine pentru că sunt băiat bun, pâinea lui Dumnezeu. Rănesc fizicește. Ia pune mâna aici să vezi ce monstru. Zi, vrei niște caltaboș?
– Ești un bou. De ce sunteți, mă, așa? Gândiți cu pula.
– Și voi gândiți cu fofoloanca. Mi-au tras și mie clapa multe. Câți sunt cei pe care nu i-ai iubit, Lupeso?
– Mulți, Suciule, mulți. Acum se întorc împotriva mea.
– Ți-am spus. Neiubirea e păcat. Ce-ai de gând? O să crăpi singură, cu pisici.
– Nu știu. Uneori îmi vine să plâng. Toți porcii mi-au trecut prin așternut.
– Esti curvă?
– Nu mai mult ca tine, tâmpitule. Adică ce, tu ai voie și eu nu?
– Eu am voie, Lupeso. Tu trebuie să te supui. Sunt Tatăl tău.
– Of, Doamne! Cât de enervant poți fi! Mă mir că nu ți-a tăiat vreuna scula!
– Mi-au tăiat inima, Lupeso. Mă mir că mai bate. Ia pune mâna aici, pe piept. Simți?
– Simt, Suciule, simt. Simt și cum ți se scoală pentru că ești un cretin și un tâmpit. Nici nu știu de ce stau să beau cu tine!
– Stai să bei cu mine pentru că ești singură și pentru că tânjești după compania unui bărbat. Ce vrei de la un bărbat?
– Suflet.
– Ai pierdut, Lupeso. Sufletu’ nu mi-l dau, da’ o bucă ți-aș da. Hai să vorbim despre moarte.
– Hai.
– Ce-o să faci când o să mori, Lupeso?
– O să te caut și-o să te bântui.
– De ce?
– Ca să le răzbun pe toate alea pe care le-ai mințit că le dai iubire.
– Iar ne întoarcem la iubire, Lupeso? Iubirea și moartea merg împreună?
– Merg împreună. Dacă aș iubi un nenorocit ca tine, m-aș omorî. Da’ tu? Tu ce-o să faci când o să crapi ca un porc?
– Eu n-o să crăp. Eu sunt etern.

– Ești pe dracu’. De ce faci mișto de mine?
– Nu fac. Sunt tot ce poți găsi mai bun. Ia rigla și măsoară.
– Ma întreb de ce nu-ți dau cu sticla asta-n cap.
– Pentru că ți-e frică. Sunt mai puternic decât tine. Uite ce mușchi am. Plus că am făcut box. Dacă mă încrunt un pic la tine, ți se închide păsărica.
– Ai bătut vreo femeie la viața ta, Suciule?
– Niciodată. Dar câteva ar fi meritat.
– De ce?
– Erau fățarnice. Odată am rupt o masă.
– Cum ai rupt o masă?
– Am dat cu pumnu’-n ea.
– Te-ai enervat?
– Da.
– Ce ți-a zis?
– Că iubește pe altu’.
– Si tu ce-ai zis?
– Am zis că hai să ne futem de despărțire.
– Și ea ce-a zis?
– Că sunt un dobitoc care chiar și în asemenea momente se gândește tot la pizdă. Adică tot eu eram porcul.
– Și te-ai enervat.
– M-am enervat. Plus că pierduse Rapidul cu o zi înainte. Eram încă nervos. Femeia aia a pus capac.

– Și ai rupt masa.
– Am rupt masa.
– Ai iubit-o?
– Am.
– De ce?
– Când eram în vreo crâșmă, își băga degetu-n fofeză și-l scotea umed, curgea mierea de pe el. Îmi spunea: “uite ce se-ntâmplă când mă gândesc la tine”.
– Dar nu te-a iubit.
– Nu.
– Ce-i plăcea la tine?
– O futeam de-o spărgeam. Plus toate chestiile astea cu fotbalul și caftelile. Am copilărit la periferie. La ce plină e lumea de poponari acum, oameni d’ăștia sunt o raritate. Suntem ca zimbrii, Lupeso. Pe cale de dispariție. Vor veni după noi niște viței cu puțe microscopice. O să v-o trageți cu castraveții prin grădinâ.
– Te lauzi.
– Nu știi până nu verifici.
– Nu-mi mai trebe pulă.
– Păcat.
– Ți se mai scoală?
– Câteodată.
– Crezi în Dumnezeu?
– Da.
– De ce?
– Pentru că mă iartă.
– Ești păcătos?
– Sunt păcătos.
– Mai mergi la fotbal?
– Mai rar.
– Ai bătut oameni la fotbal?
– Am bătut.
– Și Dumnezeu nu se supărâ pe tine?
– Nu, pentru că aia pe care îi băteam erau steliști.
– Fotbalul e divin?
– Nimic nu e mai divin ca fotbalul. Poate câte-o poezie. Sau câte-o păsărică. Dar alea își iau zborul. Rapidul e veșnic. Ca mine.
– Vrei să mori, Suciule?
– Când obosesc, da.
– Obosești des?
– Din când în când.
– Ce faci când obosești?
– Mă închid în casă și imi iau niște sticle și le beau.
– Te-ajută?
– Un pic. Mă înveselesc.
– Și ce faci când ești vesel?
– Vorbesc mult.
– Amicul tău, don’ profesor, vorbește și el mult.
– Și?
– Și e vesel?
– Nu. El e trist.
– De ce?
– E ceva metafizic. Tu nu poți să înțelegi.
– De ce?
– Pentru că ești femeie.
– Boule!
– Vrei pulă?
– De la tine niciodată, în vecii vecilor!
…………………..
etcetera.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *