*Avem puţini jurnalişti şi publicişti de politică externă. Dintre aceştia, cei care au profilul corespondentului Radio România Actualităţi în Orientul Mijlociu, Carmen Gavrilă, sînt şi mai rari. Nu chiar aşa de recent, în 2013 mai precis, Carmen Gavrilă, corespondentul Radio România Actualităţi, a publicat, în alerta şi necesara colecţie „Ego Publicistică” de la Polirom (colecţie coordonată inspirat de George Onofrei) a publicat un volum care marchează pregnant un remarcabil proiect personal şi profesional.
*Cartea se numeşte „Revolta Orientului” şi, din mai multe unghiuri, portretizează la prima mînă, cel mai adesea direct, de la faţa locului – decupînd o perioadă de timp bine delimitată, extrem de interesantă şi de alertă (o perioadă care include, spre pildă, după „primăvara arabă” şi „iarna islamistă”) – un teritoriu a cărui cunoaştere suplimentară nu prisoseşte, dimpotrivă. „Este cartea unui cunoscător, foarte atent, foarte instruit, care descoperă singur, la propriu, prin forţa propriului exemplu, locurile, oamenii, situaţiile pe care alţii le cunosc doar prin intermediul altora. Şi această descoperire la prima mână, în primă instanţă, a unei lumi nouă familiare, dar în acelaşi timp foarte diferită şi distantă şi inabordabilă de cele mai multe ori, în primul rând din propria noastră indiferenţă, mi se pare meritul cel mai important”, notează, cu trimitere directă la proiectul personal şi profesional al lui Carmen Gavrilă analistul Emil Hurezeanu.
*ZOOM. Cine este Carmen Gavrilă? Iată, conform prezentării polirom.ro: Carmen Gavrilă a absolvit Facultatea de Limbi Străine, secţia Limba Persană şi Studii Americane, la Universitatea din Bucureşti. Din 1998 este jurnalist specializat în afaceri externe, europene şi problematica spaţiului islamic, iar din 2004 este şi corespondent în Iran şi state arabe din Orientul Mijlociu pentru Radio România Actualităţi. S-a clasat în „Top 10 – Cei mai buni jurnalişti de politică externă din România” realizat de Foreign Policy România, în 2010 şi 2011. Printre distincţiile primite se numără premiul special „Media e Italia/Europa” pentru jurnalism în Orientul Mijlociu, acordat la cea de-a treia ediţie a Premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor Italieni „Citta di Salerno” (2007), „Premiul pentru Interviu” al Clubului Român de Presă (2007) şi premiul „Tânărul jurnalist al anului 2009” la categoria „Politica externă şi afaceri europene”, acordat de Freedom House Romania.
*Despre această carte, actualul Ministru de Externe, Bogdan Aurescu – present, alătui de Emil Hurezeanu, dar şi de alţi specialişti în geopolitică şi politică externă la momentul lansării sale publice – afirmă galant, nuanţat: “Nu pot să spun că sunt un specialist desăvîrşit în problemele Orientului Mijlociu, dar cu siguranţă, Carmen Gavrilă este. Carmen face parte dintre acei oameni care, fără să aibă lipsa de modestie – atît de frecventă la noi în aceste timpuri – de a se declara analişti de politică externă, sînt pasionaţi cu adevărat de istoria atît de zbuciumată şi de dinamica atît de fluidă a acestui spaţiu apropiat de regiunea Mării Negre, din care face parte, geopolitic, şi România”.
*Avem, în mare, un consistent survol jurnalistic, publicistic, eseistic asupra a şapte mari calupuri tematice: 1. Libia & Siria (capitolul intitulat „Anotimpuri arabe”); 2. „Egipt – revoluţia în direct”; 3. „Iran-paradoxuri persane”; 4. Israel-Palestina („Un conflict fără sfîrşti”); 5. „Liban – războiul civil de ieri şi de azi”; 6. Turcia („Noul Imperiu Otoman”); 7. „Feţe islamice”.
Se subînţelege, aşadar, din acest minimal inventar tematic, că, pe lîngă notele de jurnalism, eseistică, publicistică, acest volume are o cît se poate de clară componentă istoriografică – este, altfel spus, despre un interval de timp şi despre un şir de evenimente istorice şi despre sensurile şi consecinţele acestora, un interval în care, pentru zona descrisă (una, oricum, în fierbere mai mereu), timpul se accelerează şiproduce evenimente de cotitură.
*De asemenea, este de domeniul evidenţei că această carte a jurnalistei şi publicistei Carmen Gavrilă vorbeste despre diversitate. Nota aceasta, chiar dacă e una atît de evidentă, merită să fie accentuată.
Cînd spui Orient şi, mai ales, cînd adaugi „Orient Mijlociu”, spui, în mod automat, diversitare şi conflict. Orientul, mai ales Orientul Mijlociu este teritoriul mai multor tipuri de conflicte. Unul dintre cele mai mari merite ale acestei cărţi, în opinia mea, este acela că, survolînd acest spaţiu al confruntării, această imensă şi explozivă temă, ea oferă date, informaţii, sensuri din mai multe zone – una faţă de alta, nu de puţine ori, aflată în raport de mare tensiune. E, aşadar, o carte despre diversitate – dar nu despre o diversitate blîndă, uşor de studiat, relativ uşor de descris. E despre un peisaj al diversităţii cu multe straturi conflictuale – şi textele din acest volum sînt, multe dintre ele, la prima mînă, din teren am putea zice, despre resorturile care subîntind aceste teritorii ce compun o zonă extrem de ofertantă – pentru jurnalişti, istorici şamd -, dar şi foarte periculoasă.
*Mai e ceva de spus, obligatoriu, după părerea mea: nu avem, odată cu „Revolta Orientului” o carte care, în primul rînd, judecă. Avem, în schimb, o bine structurată, aşezată carte – să îi spunem aşa: policoloră! – care descrie şi care caută să înţeleagă. Nu e deloc puţin lucru.
