Anul acesta, în 20 mai, s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu.
Să ne amintim – inclusiv în sensul unui omagiu discret – cîteva dintre vorbele acestuia. Să ne amintim şi să reflectăm la ceea ce spunea:
-“În fond nu e importantă persoana mea, e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă această idee triumfă şi dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu mai este semnificativă”
-„Nu mi-am pierdut increderea in oameni si foarte curios, nu am fost persecutat niciodata de sentimentul razbunarii…”
-„Ceea ce urmareau comunistii era evident, un proces senzational impotriva PNT. Elemente de proces nu aveau atunci, de aceea fortau nota ca sa scoata din anchete dovezi despre pregatirea presupusa a unui complot impotriva statului si tentativei de rasturnare a ordinei existente.”
-“Nu mi-am dorit nici să fiu prim-ministru, ministru sau preşedinte de adunări leguitoare, ori preşedinte de republică. În ceea ce priveşte ocuparea demnităţilor publice, las drum liber tutoror oamenilor care se consideră apţi să facă faţă unor obligaţii şi unor sarcini destul de grele”
-“Calitatea de căpetenie pe care aş cere-o eu unui om politic este fermitate în concepţii şi refuzul de a tranzacţiona principii.”
-“Sufletele mici nu se pot ridica niciodată la gândurile mari”.
-“Nici când moare de foame, Rusia nu-şi leapădă uniforma de jandarm.”
-„Mi-am făcut un examen de conştiinţă. Am trecut în revistă toate suferinţele şi mizeriile prin care am trecut de-a lungul puşcăriilor, a anilor de detenţie, a persecuţiilor postpenitenciare. Dacă ar fi să aleg aş opta pentru acelaşi destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist dar, dacă mi s-ar ridica în faţă aceleaşi alternative, ceea ce aş alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit şi pe care l-as repeta cu seninătate.”
-„Conducătorul adevărat mare este ca un meteor, care străluceşte şi se mistuie luminând: iar din lumina meteorilor neamului sunt ţesute paginile de istorie. Nu întotdeauna însă mulţimea are puterea de a se solidariza cu el, de a lupta alături de el, de a se jertfi alături de el. O singură datorie are conducătorul, în afara de aceea de a-şi urma destinul: datoria de a convinge mulţimea de dreptatea lui.”
-“Dictatura comunistă a inventat ceea ce societatea românească nu a cunoscut în trecut, complexul relei-credinţe, dedublarea personalităţii. Această dedublare, care a fost operată încă pe copii, a continuat pe tinerii care învăţau la şcoli şi a culminat pe oamenii realizaţi care au ocupat funcţii publice. Una gândea omul şi alta trebuia să vorbească. Într-un fel vorbea acasă, altfel la birou sau în societate. Practicarea îndelungată a acestui complex al relei-credinţe a lăsat, desigur, urme.”
-“N-aş putea să fac un pronostic exact şi să fixez limita dincolo de care nu va mai exista comunism, tendinţe comuniste, limbaj comunist, structuri comuniste, momentul în care va dispărea acest blestem, care ne-a ţinut în întuneric, departe de lumea civilizată. Pot să vă asigur că înapoi nu ne vom mai întoarce.”
-“Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricînd viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.”
-“Negociem orice, dar nu negociem principii”
