Colinde ( I)

Decembrie

Cum poţi sã stai închis în casã
Şi sã deschizi televizorul,
Când Preacurata bate-n uşã?

De douã mii de ani aşteaptã
Sã ţi-L aducã pe Mesia,
Dar tu eşti ocupat tot timpul.

Te uiţi la ceas. Mâine-i Crãciunul.
Faci rost de brad, cumperi sarmale,
Dar mai era ceva pe listã…

O stea departe, în colinde,
Când Dumnezeu era aproape
Şi semãna leit cu Pruncul
De care nu-ţi aduci aminte.

Pregãtire de Crãciun

Dupã atâta pãrãsire,
Te-ntorci pribeag la tine însuţi,
Ca la o casã datã-n pazã
Unui strãin care-a prãdat-o.

Intri-n odãile deşarte,
În jur e pâclã; destrãmarea-i
Opritã-n pânze de paianjen…

Deşi-i târziu şi se-nsereazã,
Te-apuci pe loc de curãţenie:
Ştergi zidul pân-apare albul,
Speli geamul pânã prin fereastrã
Vezi cerul licãrind în noapte,
Freci duşumeaua pânã-n ceasul
Când în oglinda ei prinzi raze.

Auzi atunci bãtãi în uşã
Şi când deschizi: “Primiţi cu Steaua?”
Se bucurã colindãtorii
Simţind lumina dinãuntru.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *