1.Dan Barbilian este numele său adevărat. „Ion Barbu” e numele său de poet. Tatăl său se numea Constantin Barbilian. Ion Barbu – vine de la numele bunicului său. „Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întâmplător. Aşa l-a chemat pe bunicul meu, maistru zidar şi mahalagiu bucureştean… Lui îi datorez atmosfera balcanică din ultimele mele poezii… I-am luat şi numele, deci, eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit!”
2.Înainte de a fi un mare poet şi apoi, în paralele cu cariera de poet, Ion Barbu-Dan Barbilian a fost un mare matematician. De altfel, el a fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România, începînd cu 1936.
3. Se pare că debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa : acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație.
4. Ion Barbu: “Matematicile pun în joc puteri sufleteşti care nu sunt cu mult diferite de cele solicitate de poezie şi de arte.”
5.” Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund mai pur.” – patru dintre extraordinarele versuri din volumul său socotit a fi cel mai reprezentativ şi mai valoros, “Joc Secund”.
6.Andrei Oişteanu despre episoadele de narcomanie ale lui Ion Barbu – “Este simptomatic faptul ca, in starea de toxicomanie si deprimare pe care o traversa Ion Barbu in Germania sfarsitului de an 1923, el s-a autodesemnat in poem ca o ciuperca psihotropa care innebuneste. Peste doar cateva luni, in februarie 1924, el va pleca bolnav de nervi in Romania. La 3 martie, Eugen Lovinescu il intalneste la Bucuresti „complet descompus sufleteste”. Peste alte cateva luni (13 august 1924) Barbu va fi internat la un spital de boli mintale pentru dezintoxicare.”. Întreg articolul, aici! http://www.revista22.ro/scriitorii-romani-si-narcoticele-4brion-barbu—ciuperca-halucinogena-4569.html Bonus1: Gerda Barbilian în „Ion Barbu: amintiri”, relatarea unei confesiuni a lui Ion Barbu despre droguri:”Printr-un prieten căutasem drogul. Mi-a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urmă mi l-am procurat din cînd în cînd, ca sa uit de mizeria sufletească în care mă zbăteam, dar nu am fost niciodată dependent de el”. Bonus 2, Marius Chivu: “Ion Barbu era un cocainoman şi intra în sevraj când scria. Consuma droguri în timp ce făcea sex extraconjugal, iar toate lucrurile acestea îşi găsesc o expresie în ce a scris. “Riga Crypto și lapona Enigel” este o fabulă despre dependența de cocaină a lui Barbu și despre o relație amoroasă ratată, pe care acesta a avut-o cu o pictoriță norvegiană.”
7. Steaua imnului
Râu încuiat în cerul omogen,
Arhaic Unt, din lăudată seară,
Scurs florilor, slujind în Betleem,
Când gărzile surpate înviară.
Să port – sub raze deget şters înting –
Un liniştit, un rar şi tânăr mugur
Prin ger mutat, prin tufele de zinc,
La stâncïle culcate: să le bucur.
8.Ion Barbu e faimos nu doar pentru poemele sale şi pentru cariera sa de matematician, ci şi pentru faptul că era un mare cuceritor al femeilor. Există relatari care spun despre faptul că, uneori, Ion Barbu se lauda că a avut peste o mie de aventuri erotice. Gerda Barbilian, în amintirile sale despre Ion Barbu: ““Sigur c-am fost şi geloasă, dar nu să-i fac scene. Uneori nu a fost uşor să lupt cu sentimentul ăsta. Cu timpul însă, rămâne doar ce-a fost frumos. Dar era într-adevăr un bărbat curtat oriunde îşi făcea apariţia. Normal că atrăgând atenţia, nu putea rămâne în umbră. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi pasati. Nu era un molâu, ştiam că trebuie să rezist. Am fost mândră de el.”.
9.Tudor Vianu, autorul unei monografii dedicate lui Ion Barbu şi socotită şi astăzi probabil cea mai bună monografie a acestui uriaş poet: “„Cititorul care străbate paginile volumului Joc secund, nu trebuie să uite niciodată că se găsește în fața unui poet matematician. Chiar o simplă inventariere a vocabularului său arată cât datorește Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei. (…) Viziunea matematicianului este atât de puțin conexată cu activitatea simțurilor, atât de liberă de contingențele care întinerează funcțiunea lor, încât lumea care i se relevează este resimțită de el ca pură. Pe de altă parte, față de lumea experienței, aceea a matematicei este a doua lume, o suprastructură ideală. Într-un asemenea univers ideal dorește să se situeze viziunea lui Ion Barbu și acesta este înțelesul expresiei joc secund, care intitulează volumul său”
10. Ion Barbu: “Jocul prim este jocul lui Dumnezeu care, prin creaţa Sa, a făcut pe artist să rămână uimit de măreţia şi desăvârşirea acesteia şi, la rându-i, să încerce să devină şi el creator!… Jocul secund este, aşadar, jocul celui care, imitând pe Dumnezeu, vrea şi el să creeze, manifestându-se în diverse domenii ale spiritualităţii.”
