1. „Mulţi ani după aceea, în faţa plutonului de execuţie, colonelul Arcadio Burendia avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată cînd tatăl său îl dusese să facă cunoştinţă cu gheaţa. Macondo era pe atunci un cătun cu vreo douăzeci de case de lut şi trestie, clădite la marginea unui rîu, ale cărui ape diafane alunecau prin albia cu pietre lucioase, albe, enorme, ca nişte ouă preistorice. Lumea era atît de nouă, încît multe lucruri nici nu aveau încă un nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul.” – aşa începe „Un veac de singurătate”, cel socotit cel mai mare roman al lui Gabriel García Márquez şi, totodată, unul dintre marile romane ale omenirii.
2. În 1982, a primit Premiul Nobel pentru literatură – pentru„romanele şi nuvelele sale, în care fantasticul şi realismul se combină într-un univers al imaginaţiei foarte bogat, reflectând viaţa şi conflictele unui întreg continent”.”
3. „Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu” & „Sunt un jurnalist. Am fost întotdeauna un jurnalist. Cărţile mele nu ar fi putut să fie scrise dacă nu aş fi fost un jurnalist, pentru că tot materialul din ele a fost inspirat de realitate” – mărturisea Gabriel García Márquez.
4. În ultimii 20 de ani, în România au fost publicate – prima ediţie şi reeditări – 15 titluri din opera lui Gabriel García Márquez, în cel puţin 600.000 de exemplare tiraj total. Editura care a publicat, la modul cel mai consecvent, cărţile lui Gabriel García Márquez este RAO.
5. Fidel Castro a fost unul dintre marii prieteni ai lui Gabriel García Márquez, Mario Vargas Llosa numindu-l, de altfel, pe Márquez „curtezan al lui Fidel Castro” pentru îngăduinţa constantă pe care scriitorul columbian i-a arătat-o dicatorului cubanez. Márquez a avut, de altfel, mai bine de patru decenii o locuinţă special amenajată pentru el în Havana, în care se întîlnea des cu dictatorul cubanez. „Atunci cînd e obosit să vorbească, el se odihneşte vorbind” – a spus la un moment dat Gabriel García Márquez despre Fidel Castro. Cel care, la rîndul său, atunci cînd Gabriel García Márquez a murit, a declarat că prietenul său „era un om cu o bunătate de copil şi cu un talent cosmic” şi că „era un om al viitorului căruia trebuie să îi mulţumim pentru că a trăit această viaţă pentru a o povesti”.
6. Opera sa include următoarele titluri: Ojos de perro azul, 1950 (Ochi de câine albastru);La Hojarasca, 1955 (Frunze uscate); Relato de un náufrago, 1955 (Povestea unui naufragiat); El canibal, 1955 (Canibalul); Un día después del sábado, 1955 (O zi după sâmbătă); La mala hora, 1961 (O oră rea); El coronel nu tiene quien le escriba, 1961 (Colonelului nu are cine să-i scrie); Los funerales de la Mamá Grande, 1962 (Funeraliile bunicii); Un señior muy viejo con unas alas enormes, 1966 (Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme); Cien años de soledad, 1967 (Un veac de singurătate); Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo, 1968 (Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo); Cuando era feliz e indocumentado, 1973 (Când eram fericit și nedocumentat); El otono del patriarca, 1975 (Toamna patriarhului); Todos los cuentos, 1976 (Toate poveștile); Crónica de una muerte anunciada, 1981 (Cronica unei morți anunțate); Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino); Noticia de un secuestro, 1982 (Știri despre o răpire); El amor en los tiempos del colera, 1985 (Dragostea în vremea holerei); El general en su laberinto, 1989 (Generalul în labirintul său); Vivir para contarla, 2002 (Să trăiești și să povestești); Memorias de mis putas tristes, 2004 (Amintirile curvelor mele triste); El rastro de tu sangre en la nieve (Urma sângelui tău pe zăpadă); Del amor y otros demonios (Despre dragoste si alti demoni).Yo no vengo a decir un discurso, 2010 (Nu vin să țin un discurs)
7. O poveste a vieţii lui Gabriel García Márquez pe scurt- http://www.youtube.com/watch?v=9tOaDUZduTA
8. Cu afecţiunie, prietenii îi spuneau “Gabo”.
9. “Mi s-a liniştit sufletul, şi atunci am descoperit cu mare bucurie că viaţa, şi nu moartea, e nesfârşită.” Gabriel García Márquez a murit în 17 aprilie 2014. S-a născut în 6 martie 1927.
10. „Dar, înainte de a ajunge la versul final, înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau a mirajelor) va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.” & „La Macondo nu s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic şi nu se va întâmpla niciodată nimic. Satul acesta este un sat fericit.” (Gabriel García Márquez – Un veac de singurătate)
