Oliver Sacks este neurolog şi cu mult mai mult decît un excelent medic neurolog. A studiat medicina la Oxford, apoi a profesat, la începutul anilor 60, medicina la San Francisco, iar din 1965 s-a mutat la New York; actualmente predă medicina, în calitate de profesor de neurologie, la New York School of Medicine. Dar e mai mult decît un medic şi un profesor de neurologie – unul cu un foarte bun renume în breaslă. Oliver Sacks este şi un excelent scriitor – rar scriitor pentru că „literatura” (termenul e folosit într-un sens foarte general) pe care o scrie – ori pe care o povesteşte (puteţi, spre pildă, urmări pe Youtube sau pe canalul TED excelente conferinte cu Olivers Sacks în prim-plan) – este una cu totul specială. Textele, conferinţele, cărţile sale sînt despre boală şi despre sensurile de adîncime pe care le poate aduce o boală în viaţa cuiva; sînt despre limite şi despre depăşirea acestora; despre ce e dincolo de boală, de aparenta neputinţă, de accident, de „fatalitate”; despre forţele nebănuite care se ascund în oamenii aflaţi la răscruce de drum în viaţa lor. Sînt texte şi cărţi care vorbesc despre atenţie, empatie, generozitate, iubire. Sînt texte care descriu experienţe reale de viaţă (la limită, pe limită) de un umanism firesc şi profund – împrumutînd o sintagmă care dă titlul unei splendide cărţi, ceea ce scrie Olivers Sacks reprezintă textele unui extraordinar medic extrem de atent, de empatic şi de sensibil despre complexitatea nebănuită a vieţii şi despre „nobleţea spiritului”.
Prin ce spune, prin cum spune, prin decupajul tematic pe care şi-l alege la fiecare dintre cărţile sale şi prin sensurile pe care le scoate ori proiectează cu privire la experienţele pe care le povesteşte (unele dintre ele, autoreferenţiale – o carte întreagă, de pildă, o carte care se citeşte pe nerăsuflate, este despre un accident, aparent banal, care i s-a întîmplat chiar lui Oliver Sacks – un picior rupt şi tot ce decurge de aici), prin orizontul tonic şi responsabil pe care îl numeşte sau îl sugerează la finalul fiecăreia dintre experienţele povestite, prin harul cu care e în stare să vadă „dincolo de boală”, Olivers Sacks este, daţi-mi voie să folosesc acest termen, un magician. „Abordarea mea neurologică nu este de tip academic şi, în fapt, dincolo de vasta lor educaţie medicală, cei mai mulţi medici practicanţi sînt prea puţin în măsură să aprofundeze cunoştinţele legate de numeroasele patologii existente , mai ales în cazul celor mai puţin frecvente, care, în facultăţile de medicină, sînt studiate destul de sumar”, precizează profesorul Sacks. Şi adaugă: „studiile mele de caz încep întotdeauna cu o întîlnire, o scrisoare sau o bătaie la uşa mea – o experienţă personală, aşa cum a fost descrisă de pacient, care îndeamnă la o explorare mai amplă”.
Iată, foarte sumar, chiar experienţa sa povestită în ultima carte apărută în limba română, „Ochiul minţii. Cum se vede lumea cînd vederea dă greş”. Capitolul care descrie această experienţă este, de altfel, şi cel mai amplu dintre toate cele incluse în volumul în discuţie. În 17 decembrie 2005, Oliver Sacks a mers, după ce a înotat, la cinematograf. „Cînd ecranul s-a întunecat după generic, marginile locului care vibra în stînga au erupt, precum un carbune încins, în culori spectrale – turcoaz, verde, portocaliu”. La cîteva ore după acest moment care îl sperie foarte tare, află că are o formă de cancer – melanom, „melanoamele oculare produceau rareori metastaze, fiind puţin probabil să se rîspîndească dincolo de ochi”. Spre deosebire de toate celelalte capitole ale acestei cărţi, în acesta sînt reproduse şi o serie de pagini din jurnalul lui Oliver Sacks exact din perioada în care a aflat teribila veste.
„La suprafaţă, sînt calm şi raţional, ştiind că mă tratează profesorul David Abrahamsom şi că mă aflu pe cele mai bune mîini posibile; dar, în străfundul sufletului, mă simt ca un copil îngrozit care strigă după ajutor” & „A avea cancer –orice tip de cancer – presupune o schimbare imediată în viaţa omului. Diagnosticul este un prag dincolo de care îţi petreci viaţa – indiferent de durata ei – făcînd teste, tratamente şi fiind vigilent. Şi întotdeauna există (conştient sau inconştient) un sentiment de rezervă cu privire la viitor. Astăzi, în prima zi de iarnă, trebuie să fac testele hepatice. Oare fiara s-a extins la ficat? Şi-a înfipt ghearele în organele vitale? Voi muri de melanom? Gîndul dăinuie în inima mea. Am făcut un tîrg cu tumoare: poţi să-mi iei ochii, dar nu te atinge de restul fiinţei mele” – sînt două dintre notiţele de jurnal de la chiar debutul tratamentului pentru boala sa foarte dură. După două operaţii cu laserul, pierde aproape complet vederea centrală a ochiului bolnav şi, împreună cu ea, stereoscopia. Supravieţuieşte şi, la cinci ani de la debutul bolii, publică această carte în care povesteştecu un har extraordinar – de om de ştiinţă, dar şi de filosof -, în cîteva memorabile studii de caz, experienţe limită trăite de cîţiva zeci de oameni a căror viaţă a fost, ireversibil, dată peste cap de un accident major. O face, îmblînzindu-şi şi îndiguind cancerul său ocular care l-a determinat, aşa cum scrie în 2010, să „găzduiască un vast „nicăieri” în cîmpul meu vizual drept şi în creierul meu – un nicăieri de care nu sînt şi nu pot fi conştient în mod nemijlocit. Pentru mine, oamenii şi obiectele continuă să se „volatilizeze” sau „să se ivească din senin” – acestea nu mai sînt simple metafore, ci formule care descriu cît se poate de bine experienţa nimicului şi a nicăieriului”.
Şi cu această carte, ca şi cu restul cărţilor scrise de profesorul Oliver Sacks este aproape inevitabil ca după ce le citeşti, să nu te fi ATINS puternic, memorabil. Meritul editurii Humanitas – care mijloceşte, de cîţiva ani încoace apariţia în limba română a cărţilor acestui uluitor scriitor despre trupul şi sufletul oamenilor – cred că este, şi de data aceasta, imens.
P.S. La acest link, puteti urmări, pe durata a aproximativ 80 de minute, una dintre conferinţele publice susţinute de profesorul Oliver Sacks despre cartea „Ochiul minţii”. Prelegerea este ţinută la Muzeul American de Istorie Naturala: http://www.youtube.com/watch?v=GlesYYBeRnQ
