G. Sion, „Suvenire contimpurane”, (fragment 2)
După vacanţe, Cuciuc nu se mai întoarse. Postul său de copist rămâind vacant, mi s-a încredinţat mie. N-am putut să-i scriu pentru ca să-i arăt regretele mele, fiindcă pe atuncea nu era serviţiu postal organizat pentru corespondenţa privată şi omul, dacă nu găsea o ocaziune sau dacă nu trimitea înadins […]