private war zone
este acasă şi
nu este
s-a întors dar
nu de tot
se pregăteşte de plecare
deşi va rămâne mereu aici
trăieşte deşi nu poate înţelege
atâta viaţă
câtă este în afara lui
Pe durata întregii zile
sau de-a lungul zilei
stau lângă maşinărie
privesc valea şi albinele
alungând fluturii de pe flori
mângâi maşinăria
departe de albine şi
fără fluturi în stomac
este frumos
uneori foarte frumos
nu am nimic al meu
şi sunt liber de toate
şi îmi place
aştept
toată ziua
aici lângă maşinărie
este mai inocentă ca ei
cei care cred că au drepturi
şi mai caldă
şi ştiu că toate lucrurile astea
mici şi aurii
sunt precise şi fierbinţi
ca sărutul
celor cu fluturi în stomac
ca boarea de tutun
când se închide bodega
& afară se scutură florile de
corcoduș
peste asfalt
& peste carnea ei
obosit fredonează
Şi?
– M-a luat de mână
– Şi?
– Mi-a spus: îţi voi arăta cum este
– Şi?
– Mi-a plăcut atingerea lui pentru că am simţit-o. Deşi lucrurile astea nu se simt
– Şi?
– Aveam genunchii moi şi câteva pete de noroi pe piele pentru că mă stropesc mereu când merg, deşi sunt mulţi cei care reuşeşc să umble fără să arate ca şi cum ar avea pojar negru de jos de la glezne şi pe gambe şi până la fund
– Şi?
– Şi îi invidiez. Şi mi s-a părut că blocurile se mişcau, dar era ceva gingaş ca legănatul unui beţiv
– Şi?
– Nu mai ştiu dacă mă îngrijoram în legătură cu hainele pentru a doua zi, la birou, dar cred că asta făceam cu siguranţă, nişte gânduri banale, cum au oamenii în singurătatea lor simplistă, fără mistificări şi prostii
– Şi?
– Şi am văzut că mâna lui se depărtase de a mea şi apucase volanul maşinii
– Şi?
– Avea căciula din blană de iepure şi haina de piele şi a apăsat acceleraţia dintr-o dată, ferm, hotărât, se uita la mine pe când eu aş fi vrut doar să mă ia de mână din nou
– Şi?
– Şi a sărit de pe pod
– Şi?
– M-am întrebat cum arata căciula aia din blană de iepure aşa leoarcă şi dacă pute
– Şi?
– Ochii lui erau împăcaţi
– Şi?
– Ai mei nu, îl certau
– Şi?
– Apoi m-am uitat la degetele de la picioare
– Şi?
– A venit. Atunci a venit. Când îmi ziceam că mi-a sărit oja de pe unghia de la degetul mare al piciorului drept
– Şi?
– Nu aş fi crezut că aşa se vor petrece lucrurile, că asta e groaza, că asta este şi nu se mai poate face nimic şi că întâi îţi vor fi pulverizate toate posesiunile, că propria ta îngrozire o face, că asta e arma supremă şi nici măcar să nu mai simţi şi
– Şi?
– Să nu mai simţi că dispari pur şi simplu şi că asta e
– Şi?
– Pe urmă m-am întrebat ce se va întâmpla cu toate pisicile din lume şi asta a durut foarte mult
– Şi?
– Şi a fost îngrozitor ca, în timp ce dispăream pur şi simplu, unul câte unul, să nu îţi răspundă nimeni
– Şi?
– Şi?
– Şi?
– Şi, doamne, dumnezeule, ai milă, ce vor face totuşi toate pisicile din lume?
