Aveam șaptesprezece ani și mă pregăteam să candidez la medicină, când am citit în românește trei povestiri de-ale maestrului Gabriel: una despre un înger bătrân, alta despre cel mai frumos înecat din lume, iar a treia despre candida Erendira. Aceste trei povestiri mi-au schimbat viața pentru totdeauna, întrucât am ales, de parcă aș fi căutat un Graal de buzunar, ca viața terestră a sufletului meu să fie, măcar o vreme, o fiestă în limba spaniolă. Voiam să mă încochiliez în limba spaniolă ca într-un cuib, tânjeam după această limbă de parcă ar fi fost o plapumă pentru sufletele mele hibernale, primavăratice și văratice (toamna nu exista, întrucât era deja a unui patriarh). Nu credeam precum Carol Quintul că spaniola era limba lui Dumnezeu, dar speram ca ea să fie măcar limba îngerilor, întrucât, citind și recitind povestirile maestrului Gabriel, călătoream prin tunele și coridoare care legau măruntaiele lumii de ceruri.
no images were found
no images were found
no images were found