Devorez musicalurile ca pe batoanele energizante, de parcă la sfârşit, după ce toate partiturile mi se vor fi cocoţat în cap, voi avea suficient combustibil pentru încă două vieţi. Excepţie face, desigur, Les Miserables, care mi-a furat cel puţin un an în aproape 3 ore.
Am avut parte de o mare surpriză aşezându-mă să văd Sunshine on Leith, neavând habar că urma să mă scald în soare şi muzică, într-un décor dominat cu graţie de castelul Edinborough. Tot ce speram era să îl reîntâlnesc pe George MacKay – reîncarnarea lui Heath Ledger, zic eu – în toata splendoarea lui de tânăr şi talentat actor. Am primit cu mult mai mult decat speram şi abia aşteptam să vă împărtăşesc bucuria de a fi vizionat un musical 100% scotian.
Ca şi în Mamma Mia!, intrigile ce împletesc povestea din diferite direcţii sunt exprimate muzical, prin versurile şi hiturile unei trupe extrem de cunoscute. Aşa cum în musicalul menţionat mai sus ne-am întâlnit la toate inersecţiile scenariului cu mesajele suedezilor de la Abba, în Leith ne ciocnim (o dată chiar literalmente) cu mai tinereii scoţieni de la The Proclaimers, cu ritmurile petrecăreţe şi versurile lor atât de inspirate.
A fost o reală încântare pentru mine să mă plimb cu canapea cu tot prin toate cartierele Edinborough-ului, să am permanent în colţul privirii castelul medieval, să las poveştile de dragoste şi camaraderie să îşi dezvăluie cu fiecare cântec drama, ca apoi să îşi găsească răspunsul în atât de cunoscutul “500 miles”.
George MacKey s-a ridicat la nivelul aşteptărilor şi l-am pus definitiv pe lista actorilor mei preferaţi. A fost însă extem să-l văd pe Jason Flemyng cântând şi dansând sincron şi să descopăr că Dexter Fletcher a regizat acest film, ţinând cont că pe amândoi i-am văzut prima oară cu mulţi ani în urmă în Lock, Stock and Two Smoking Barrels. Filmul, regia şi distribuţia au fost un deliciu şi nu pot decât să vă doresc vizionare plăcută!
