Merită să aştepţi pe cineva care nu te iubeşte?

Mulţi vor spune că nu are rost, eu zic că în principiu nu e nici absurd, nici fără rost. Contează însă cine e persoana și cine ești tu.
Merită să aștepţi dacă simţi şi mai ales dacă știi sigur că celălalt mai are ceva important de descoperit în viaţă, iar dupa ce va intra pe „Next level”, pe o nouă linie de viaţă, vei fi din nou un candidat la fel de bun sau mai bun decât alţii.

Acest tip de descoperire care ridică pe unul din parteneri la o altă treaptă de percepţie e partea bună din toate comediile romantice. Şi e ceva adevărat: e ce numesc eu „terapie prin film”, doar că fiecare film e de fapt o singură ședinţă cu o singură lecţie de viaţă. De exemplu, tipa nu a trecut de stadiul de „mascul” în relaţia cu bărbaţii, și doar într-o bună zi va descoperi ce înseamnă un „om” sau „prieten” pe lângă „mascul”. Sau invers, tipul nu a descoperit acest stadiu în relația cu femeile.

Sunt foarte multe astfel de scenarii ilustrate în filme care sunt foarte adevărate în viaţa reală.

De exemplu, pe tine te-a iubit cu adevărat, dar în trecut undeva are o rană care (l-) a facut (-o) să fugă, pe moment, pentru că a avut în fine experienţa încrederii, un lucru nou și prea greu de suportat pe moment. Şi se va întoarce. Se poate și asta.
Mai e acel sentiment că celălalt te iubește ca prieten, dar nu ca iubire pasională, nu simte acel „fior” despre care toată lumea vorbește și la care toată lumea visează. Ţine la tine, dar nu e „îndrăgostit” de tine. Chiar și atunci se poate „aștepta”, se poate ca celălalt să ajungă la un moment în care „să se îndrăgostească de un prieten” (despre asta într-un articol următor).
Dar, dacă există astfel de scenarii care fac să merite să aștepţi, nu merită însă să scotocești prin viata celuilalt „semne” despre faptul că, de fapt, pe tine te vrea dar nu vrea să recunoască asta. E o tentaţie care poate dura ani de zile și care îţi poate bloca viaţa. Trebuie mai mult decât semne, trebuie certitudinea despre ce ai tu de făcut, și ce are el de făcut, și despre momentul în care trebuie să vii din nou să baţi la ușă. Se poate afla asta, și iată mai jos două sfaturi concrete.
În primul rând, dacă ești sigur că merită să aștepţi, nu are rost să „fugi” după acel om. Dealtfel e cauza pentru care mulţi care ar (re)veni în relație nu o fac: îi enervează insistenţa. Totuși, când iubești pe cineva, nu poţi să uiţi de asta, așa că ce faci ca să îţi treacă timpul mai repede și cu folos? E bine să faci „ca și cum” ai fi cu acel om deja, sau în continuare. Ca și cum ai avea liniștea că ești cu el. Ce ai face atunci? Ce planuri ai face alături de el? Faci o listă și te apuci de acele chestii. Dacă presupui că ești cu el (sau iarăși cu el) planurile tale vor fi firești, curate, alese „pe bune”. Altfel riști să faci genul de planuri care sunt gândite tot ca să impresioneze și produci același efect de insistenţă, doar că „de la depărtare”.

Până la urmă merită să aștepţi pe cineva dacă bănuiești că aveţi de parcurs un drum anume, fiecare, după care vă veţi reîntâlni. Odată ce faci asta, calculul tău are rost, pentru că de fapt nu aștepţi, de fapt faci ceva concret care merită pentru tine chiar dacă ai fi singur pe lume. Dar, dacă tu crezi că universul sau soarta vor să vă reîntâlniţi, atunci trebuie să ai curajul să duci raţionamentul până la capăt: asta se va întâmpla atunci când vei termina ciclul tău de drum de unul singur, iar universul va spune „verde, Go!”. Astfel, dacă atunci baţi „la ușă” și… tot nu ţi se deschide, înseamnă că de fapt se aplică citatul din filmul The Sound of Music: „când Dumnezeu închide o ușă, deschide undeva o fereastră”.
Acel citat înseamnă ceva mai mult: nu părăsești camera fără să iei ceva cu tine. Înseamnă că acel om a fost lăsat în viaţa ta ca să evoluezi, descoperind pentru tine ceva ce ai făcut pentru a-l câștiga pe el, și nu ai fi descoperit niciodată asta de unul singur. Iar „dependenţa afectivă” de acea persoană, care poate dura ani de zile și poate intoxica multe alte relaţii posibile, se rupe atunci când afli foarte clar ce te-a obligat acea persoană să aduci nou în viaţa ta ca să o câștigi. Faci totalul, îţi numeri jucăriile și… te duci să te joci cu un altul.

12 Comentarii

  1. Se merita sa astept un barbat care a ales sa fie cu altcineva, deoarece de mine nu era multumit ( dpdv comportamental)? Nu mi-a spus niciodata cu subiect si predicat ca nu ma mai iubeste, asa as fi stiut un lucru cert si imi vedeam de ale mele. Insa el nu a spus asta niciodata si lasa de inteles ca ii pasa de mine, iar eu sunt debusolata pentru ca nu se poate discuta cu el, ca sa spuna exact ce simte sau nu simte. Eu inca tin la el, de aceea nici nu renunt, dar daca as sti ca nu ma mai iubeste, as renunta, pentru ca unde nu exista iubire, nu exista nimic. Habar nu am ce sa fac, nici sa discute nu vrea, spunand sa nu ii mai vorbesc despre iubire pentru ca il doare. In orice caz aceasta asteptare nu ma retine din nimic, in caz ca altcineva va aparea si voi simti ceva pentru acea persoana, nu o voi respinge. Pana la urma el a ales sa fie cu altcineva, dar totodata inca ramane agatat si de mine prin unele fapte pe care le face. Habar nu am, sa ma resemnez cu ideea ca nu ma mai iubeste, desi asta ar fi ceva impus de mine, pentru ca el nu a spus niciodata acest lucru, ori sa mai astept??!

  2. Un articol interesant.eu sunt in.asteptare sunt casatorita am un copil dar sotul meu ne parasit pt alta femeie eu simt k trebuie sal astept ca se va intorce.

  3. Felicitări pentru profunzimea articolului. Foarte bine elaborat. Mi-a răspuns exact gândului.

    Iar finalul este sublim. Aici trebuie sa luptam, să acceptăm cu liniște și varianta neplăcuta.

  4. Sunt divorțată și am 2 copii. M^am îndrăgostit de un barbat cu 5 ani mai tânăr. Îl iubesc mult, nu am unde sa îl văd. Eu am faculta, el nu. Nu are copii. Am decis sa aștept, dar sunt cu răbdarea la limita … Aștept părerea dvs. Mulțumesc pentru articol și celor care îmi vor răspunde.

  5. Eu cred ca m-am indragostit de tine… mai intai cu mintea si-apoi cand am vazut si poza… Total. Practic toata treaba asta pe fondul convingerii ca sunt iremediabil, irevocabil si disperat indragostita de cineva. Care va sa zica, sentimentul asta e cam slab si deci nu asa puternic cum il percep eu, ca altfel in dragostea adevarat adevarata, nu-ti stau ochii sau mintea la altcineva :). Corect? Corect.

  6. Buna!.. un articol minunat…si ceva ce aveam nevoie sa aud..dar totusi as avea o intrebare..eu mam indragostit pt prima oara anul acesta in ianuarie..precizez cza am 27 de ani, de cel mai minunat om posibil..distanta nea cam impiedicat sa fim impreuna dar vorbeam zilnic..skype telefon wapp.. neam si intalnit..am petrecut niste zile superbe .. ne mai si ciondaneam cei drept..iseu mai nebuna si distanta ma facea sa disper..el are un proces in desfasurare pt o casa a tatalui care a murit .. si i se cerea sa plateasca o suma mare de bani..in fine..trebuia sa vina la mine in germania dar eu nu aveam locuinta stateam la matusa si a plecat in anglia…la o saptamana dupaia neam despartit…motivul mi la dat ca nu mai are timp de o relatie ca nu vrea sa stea stresat si ca pentru el e mai bine sa fie singur..ma socat…sufar groaznic de atunci…incerc rar sa mai iau legaura cu el macar sa vad ce face..cateodata imi raspunde…dar e foarte rece…stiu caz si acum e tot singur si nu vrea inca o relatie…eu sunt sigura ca ma iubit..am simtit…si la cata mia inteles si suportat .. sigur ma iubit…intrebarea e…e posibil sa ma iubeasca dar sa nu vrea deocamdata sa fie cu mine? sau pur si simplu ma uitat?

  7. „Totuși, când iubești pe cineva, nu poţi să uiţi de asta, așa că ce faci ca să îţi treacă timpul mai repede și cu folos? E bine să faci „ca și cum” ai fi cu acel om deja, sau în continuare.”

    Dupa ce x te paraseste, urmeaza o perioada grea. Sa te comporti ca si cum ai fi cu acel om deja? Daca as fi cu x, as face lucruri cu x. Iar cand nu sunt cu x, nu pot face lucruri cu x. De ce sa ma necajesc spunandu-mi ca sunt cu x in continuare? Dupa ce ca cineva te-a parasit, sa iti mai impui sa traiesti si intr-o iluzie? Nu mai bine accepti si iti vezi de viata? Si daca x se intoarce candva, foarte bine.

    • Am mai primit remarca asta. E mai greu sa raspund pe comentariu, pentru ca ar fi mai mult de scris.
      Nu e vorba de „a-ti imagina” ca esti cu acea persoana, ca un fel de fantasma permanenta, e vorba de citatul lui Saint Exupery despre prietenie, ceva de genul „prietenia e a privi in aceeasi directie” Adica, daca esti sa zicem anul 3 la o facultate, si daca ai fi fost cu persoana iubita ai fi terminat facultatea, continua, nu te lasa complet abatut. Fa tot ce ai fi facut daca ati fi fost impreuna, ca proiecte si realizari, desi poate ca acum, singur, nu ai neaparat puterea sa faci asta. Cam asta e ideea, pe scurt pus.

  8. Excelenta analiza a sufletului uman, a sufletului de om indragostit. Si imi place ca autorul ofera si remedii, ca psiholog ce este. Cazurile cele mai neplacute – sa fii casatorit, sa ai vreo 50 de ani si sa te indragostesti de una de 25, libera, care iti e si subordonata la birou…trist, nu?

    • Cam trist. Articolul meu e pentru scenariul in care stai dupa cineva care nu te vrea si singurul obstacol e emotinal… ce sa zic, eu am avut norocul sa nu fiu indragostit de altcineva.

      • Am si eu o intrebare sper sa imi raspundeti va rog ! Am cunoscut o fata , am petrecut ceva timp impreuna , ne comportam ca si cum am fi impreuna , i-am zis ca tin la ea , spre suprinderea mea a fost foarte sincera cu mine si mi-a spus ca nu mai poate iubi doarece inainte cu 4 luni de a ma cunoaste pe mine a avut o relatie nu foarte lunga din care ea a ramas dezamagita si sufera, mi-a spus ca inca are in suflet acea persoana , i-am fost alaturi mereu i-am dat mai multe sfaturi , vorbim foarte des , ii face placere sa vorbeasca cu mine pentru ca mereu am incercat sa o ajut si sa ii fiu alaturi , mi-a zis ca a incercat sa fie ceva intre noi dar pur si simplu nu poate , ce ar trebui sa fac?

  9. Un articol frumos despre „arta de a astepta” :) Felicitari!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *