Istoricul Marius Oprea a anuntat, in revista „Observator Cultural”, ca demisioneaza din Grupul pentru Dialog Social. Scriu aceste randuri ca persoana privata si imi exprim aici doar sentimentele personale, nu vorbesc, evident, in numele GDS ori al revistei „22”. Argumentele servite de Marius Oprea sunt subtiri, grabite si usor de respins. Sarcasmul propunerii ca Traian Basescu sa devina membru al GDS in locul sau, dupa terminarea mandatului, este de un gust cel putin indoielnic. Este ceea ce se cheama un non sequitur perfect…
Nu este adevarat ca GDS ar fi devenit o organizatie in serviciul unei tabere politice. Diversitatea de opinii continua sa ghideze filosofia Grupului. Din grup fac parte, de pilda, un fost deputat PSD (Alin Teodroescu) si un fost senator PNL (Adrian Cioroianu). Ceea ce nu inseamna ca nu suntem uniti in respingerea autoritarismului kleptocratic si a eforturilor de reabilitare a Securitatii. Privim catre viitor fara a neglija trecutul. Unii dintre membrii GDS sunt mai activi politic decat altii. Chiar Marius Oprea a fost activ, daca nu ma insel, pe vremea cand era consilier personal al premierului PNL-ist Calin Tariceanu, angajat al guvernului cu salariu si privilegii de demnitar.
Marius Oprea este ofensat ca Premiul GDS i-a fost conferit Germinei Nagat, directoarea Depatamentului de Investigatii al CNSAS, iar nu profesorului Paul Cornea. Am scris chiar in „22” cu profunda admiratie despre memoriile lui Paul Cornea, le-am numit un manual al dezvrajirii. Nu vad insa o contradictie intre Premiul acordat Germinei Nagat si pretuirea pentru cartea de dialoguri dintre Daniel Cristea-Enache si profesorul Cornea. Dl Oprea acuzat-o pe Germina Nagat de tot felul de lucruri. Pana in prezent nu a adus nicio dovada. Daca nu le va putea proba, mi-e teama ca e vorba de o denigrare deliberata a unei persoane absolut onorabila. Adica de calomnie.
In clipa cand o colega din GDS, redactor-sef adjunct al revistei „22”, Andreea Pora, alaturi de alti jurnalisti, este supusa unui abject linsaj mediatic organizat de trustul de presa al unui fost colaborator (dovedit) al Securitatii, Marius Oprea, cel aplaudat si admirat candva drept „vanatorul de securisti”, director de departament in cadrul IICCMER, paraseste o comunitate de reflectie si actiune civica din care a facut parte ani indelungati. De fapt, orice ar spune acum, Marius Oprea renunta la partea cea mai frumoasa din propriul sau trecut. Nu ma voi hazarda in cine stie ce ipoteze despre motivatiile sale.
De ani de zile, Marius Oprea se considera victima, s-a obisnuit sa i se planga de mila si sa se planga de tot felul de comploturi. Pe vremuri, identifica sursa acestor injustitii in lumea securistilor si nomenclaturistilor. Azi o identifica intre cei care i-au fost alaturi in momente foarte grele. Sa sustii ca GDS a devenit un „Grup de Monolog Social” este, cred eu, ridicol. Am auzit asemenea fraze din partea celor il atacau candva pe Marius Oprea, inamicul securistilor.
In clipa cand te-ai fi asteptat sa-si puna semnatura pe un apel sustinut de sute de jurnalisti, publicisti, intelectuali dezgustati si revoltati de mizeria din presa si dornici sa reafirme principii deontologice indispensabile, sa sprijine statul de drept si civilitatea spatiului public, fostul jurnalist al „Europei Libere”, fostul redactor al revistei „Cuvantul”, se desparte de cei cu care a fost odinioara solidar. La randul meu, cu mare amaraciune, ma despart de Marius Oprea.
