Mare noroc avem că unele procese vitale nu pot fi “grăbite” de tehnologia modernă. Spun că avem “noroc” pentru că, dacă viteza mărită cu care se fac astăzi comunicaţiile, de exemplu, s-ar extinde şi la procesele biologice, am fi aruncaţi într-o lume atât de diferită, încât cu greu am reuşi să ne mai găsim repere. Deocamdată, făcând abstracţie de fenomenele astronomice, evident greu de urnit, durata hrănitului, somnului şi a perioadei de gestaţie a mamiferelor a rămas aceeaşi, drept care, deşi suntem supuşi unei viteze accelerate a vieţii, mai avem încă nişte “oaze” de echilibru şi pace.
S-ar părea că ne obişnuim destul de uşor cu viteza. Dovada o constituie marea popularitate de care s-au bucurat mijloacele rapide de transport, când au apărut, apoi a Internetului şi, mai recent, a tuturor posibilităţilor de comunicaţii vizuale prin telefon, ipad, ipod şi alte asemnea “i”-uri.
Viteza excesivă a vieţii provine din faptul că aceste jucării sau gadgeturi, cum vrem să le numim, ne ocupă, în mod paradoxal, foarte mult timp. Ca urmare, omul, ca să acopere o “suprafaţă” cât mai mare de “posibilităţi” oferite de gadgeturi, trece repede peste amănunte şi, neavând timp să “aprofundeze”, rămâne la suprafaţă. Aş spune că “volumul” de informaţie de astăzi e identic cu cel din trecut, cel de acuma are suprafaţă mare, dar adâncime aproape nulă, cel din trecut, invers, o suprafaţă mică, dar multă adâncime.
Ca urmare a schimbării de viteză a vieţii a intervenit şi lipsa de răbdare a omului de a “se opri” asupra unui singur element. În căutarea acoperirii unei suprafeţe cât mai întinse de “informaţii”, el va “schimba” foarte des, fie canalul TV pe care-l urmăreşte, fie pagina de Internet pe care se află, va activa simultan pe Facebook sau pe alte reţele de socializare şi va avea senzaţia –falsă de altfel- că e capabil să facă mai multe lucruri în acelaşi timp.
Cum comerţul trăieşte din satisfacerea nevoilor consumatorului care, cum am văzut, a devenit din ce în ce mai avid de “schimbare”, a fost necesar ca produsele de vânzare să se adapteze noului comportament al omului. Am observat – şi poate nu sunt singura- că, în timpul sărbătorilor, la magazine s-au înmulţit considerabil exponatele de cadouri constând în coşuri, fie cu alimente, fie cu produse cosmetice, fie cu diverse alte produse. Se găsesc asemenea “combinaţii” de produse la toate preţurile şi ele sunt altcătuite dintr-o mare diversitate de elemente. Cine mai dă astăzi cadou o simplă sticlă de colonie? Nu! Se preferă o casetă cu multe produse ale aceleiaşi firme, fiecare produs într-o cantitate cât mai mică, astfel ca eventualitatea de a-l “plictisi” pe consumator să fie redusă la minimum. La coşurile de dulciuri am văzut chiar şi cutiuţe numai cu 2 bomboane ca parte a componentelor! În plus, la toate aceste coşuri de dulciuri există şi un produs care n-are nimic de-a face cu produsul principal, dar face parte din “package”, conform aceluiaşi principiu pe care-l fosea şi sistemul socialist în Romania anilor 60: vrei să vezi la teatru o piesă bună, trebuie să iei bilet şi la o piesă “realist-socialstă”!
Am văzut însă şi alfel de combinaţii: truse cosmetice care conţin câte zece sticluţe cu: gel de duş, gel de baie, spumant de baie, sare de baie, unguent de corp, unguent de picioare, unguent de mâini, etc. Chiar mă întrebam dacă nu erau de fapt numai două-trei produse cărora, din motive de “marketing” li s-au dat denumiri diferite. Sigur, cel care primeşte un astfel de cadou se bucură la descoperirea varietăţilor găsite în coş, fiecare îl avem cuibărit încă în noi pe copilul care am fost, drept care ne face plăcere descoperirea unei “jucării noi”.
Am primit şi eu un cadou de acest gen, dar mai amuzant: un joc despre a cărui existenţă nu ştiam: “Tablet Topics” (în traducere liberă “subiecte de discuţie”), cu subtitlul: “questions to start great conversations” (întrebări care să stârnească discuţii grozave”). Jocul se prezintă sub forma unei cutii cubice în care sunt frumos aşezate cam 150 de cartonaşe pe care sunt tipărite întrebări. Zice-se că aceste întrebări ar naşte discuţiile promise în titlu. Chiar mi s-a spus că jocul, care a fost jucat într-un cerc de canadieni, a fost gustat din plin şi că beneficiarii s-au distrat copios. Întrebările nu sunt de cultură generală, ci “de viaţă” şi, dacă jocul cade pe mâna unor oameni inteligenţi şi cu simţul umorului, folosirea lui poate stârni hohote de râs. Multe cartonaşe, multe întrebări, varietate mare! Chiar mult mai mare decât la coşurile cu bomboane sau produse cosmetice. Nici un pericol să te plictiseşti. Şi, ca să dau un exemplu, voi divulga prima întrebare peste care am dat când am deschis cutia: “Care este cel mai oribil cadou pe care l-aţi primit sau oferit vreodată?”
Las răspunsul pentru altă dată!
