Mihai Moldoveanu

8 octombrie 2013 0 comentarii

Odată şi odată, adevărul trebuie să iasă la lumină! Să ştiţi că miracolul istoriei înseamnă şi genul ăsta de speranţă neputincioasă. Dacă noi nu vom afla nimic – fie pentru că nu putem, fie pentru că nu dorim sau pentru că nu este momentul – va scoate în cele din urmă istoria totul la suprafaţă. Este iluzia prin care vom stăpâni trecutul atunci când nu vom mai fi!

Ne-am obişnuit parcă prea mult să existăm şi să ne complacem în acest miracol tardiv al istoriei. Parcă ni se potriveşte genul ăsta de resemnare: şi legat de Revoluţia din ’89 şi de mineriadele din anii ’90 sau de teroarea comunistă… cu toate că în ultimul caz se observă un ’progres semnificativ’! Au început să fie identificaţi torţionari octogenari şi propuse măsuri concrete: să li se taie pensia şi să le fie găsită o încadrare juridică potrivită pentru a putea fi judecaţi şi de ce nu, să cunoască şi ei viaţa din închisoare…

Dacă aici lucrurile sunt clare, povestea lui Mihai Moldoveanu este un mister al prezentului despre care a scris criminalistul Traian Tandin în cartea Erori Judiciare. Acestui om i s-a furat practic viaţa de cei care ar fi trebuit să facă dreptate! Lunile trecute a fost un Punkt al săptămânii despre acest caz în care au scris Alina Cojocaru, Ileana Bîrsan, Ana Vlad şi cu mine. Pe scurt, Mihai Moldoveanu a fost condamnat pentru o crimă pe care nu a comis-o. A stat mai bine de 16 ani la închisoare apoi a câştigat la CEDO. Dar povestea nu se sfârşeste aici. Mâine se va relua cazul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Chiar dacă probele contrazic verdictul iniţial şi chiar dacă CEDO a decis că a fost vorba de un proces incorect, dreptatea ar însemna recunoaşterea unei erori a sistemului. Iar eroarea asta înseamnă furt de ani din viaţa unui om. Toate documentele şi probele din dosarul acestul caz sunt publice. Puteţi judeca fiecare! Dar se pare că tot istoria este aşteptată să scoată adevărul la lumină. Trebuie să mai treacă vreme pentru că în prezent adevărul şi dreptatea se negociază şi se distilează prin procedee retorice mai mult sau mai puţin reuşite…

Până ce cazul Moldoveanu va ajunge lecţia erorii şi a abuzului, şi-a făcut loc în cultura populară. A apărut o melodie inspirată de poveste. Nu vreau să scriu despre muzică… vreau să spun că o problemă nerezolvată a prezentului iese în spaţiul public, acolo unde foarte multe urechi sunt deja bine înfundate!

Tags:

Răspunde