Emily Dickinson
288
Sunt Nimeni! Tu cine eşti?
Alături de mine – Vrei – să te opreşti?
Pereche-om fi atunci?
Să nu spui nimic! s-ar afla peste tot – îţi zic!
Cât de searbăd – să fii – Cineva!
Cât de public – ca o Broască –
Numele să-şi spună – toată luna Iunie –
Pentru ca Mlaştina s-o preţuiască!
***
1732
De două ori văzut-am capătul de drum –
Dar mai rămâne vreme de-aşteptare
Când Nemurirea poate-ar dezveli
A treia încercare
De-nchipuit e infinit şi-apăsător
Ca tot ce pân’ acum s-a întâmplat.
Căci despărţirea-i tot ce ştim de rai,
Şi tot ce-avem nevoie de la iad.
Traducere de Iulia Vladimirov
