Misterul mă atrage. Asta nu înseamnă că-mi place să mă las în voia farmecelor feeriilor sau poeziei miraculosului.
Adevărul e cu totul altul: nu-mi place să nu înţeleg ceva, ceea ce e altceva decât să-ţi placă ceea ce nu înţelegi…
…deşi există un teren foarte precis de înrudire a acestor idei şi anume senzaţia de a fi atras ca un magnet de ceva nedescifrat.
În loc să consider numaidecât că ceva nedescifrat e nedescifrabil, în loc să mă opresc uluit şi copleşit în faţa lui, îmi spun, dimpotrivă, că trebuie descifrat şi iau hotărârea fermă ca, într-un fel sau altul, să rezolv, dacă e posibil, enigma. (Roger Caillois, În inima fantasticului, trad. Iulia Soare)