Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni.
Limbă, costume, obiceiuri, apucături intelectuale şi morale, religiuni, precum şi toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale împrejurărilor prin care au trecut, îi pot arăta ca şi cum s-ar deosebi mult de cei dintr-un loc cu cei dintr-altul;
…ei însă, în fundul lor, pretutindeni şi totdeauna sunt aceiaşi. (I.L. Caragiale, Corespondenţă, în Despre lume, artă şi nemul românesc, antologie de Dan C. Mihăilescu, Humanitas, 2012)
