In colţul Palatului Vechi al Băncii Naţionale a României, la intersecţia dintre strada ce îi poartă numele şi strada Lipscani din multă vreme uitatul Centru Vechi al Bucureştiului, poate fi din nou admirat monumentul dedicat uneia dintre cele mai importante şi, totodată, mai obscure personalităţi post-paşoptiste din istoria României : Eugeniu Carada (1836-1910).
Construit în anul 1924, Monumentul Eugeniu Carada este opera sculptorului neoclasic francez Ernest Henri Dubois (1863-1930), autorul câtorva dintre cele mai reprezentative şi mai valoroase monumente de for public din Bucureştiul precomunist, toate dedicate unor personalităţi politice aparţinând spectrului liberal sau conservator care au marcat istoria României din a doua parte a secolului XIX şi începutul secolului XX : Monumentul Ion C. Brătianu (1903), Monumentul Gheorghe C. Cantacuzino-Râfoveanu (1904) şi Monumentul Take Ionescu (1931).
Cu excepţia monumentului dedicat lui Gheorghe C. Cantacuzino-Râfoveanu, amplasat “strategic” în Parcul Grădina Icoanei din apropierea cartierului rezidential diplomatic al capitalei, niciuna dintre operele sculptorului Ernest Henri Dubois – nu numai din Bucureşti, ci din toată ţara (de pildă, Monumentul lui George D. Pallade, ridicat în 1904 în Grădina Publică din Bârlad, sau Bustul lui Ion C. Brătianu, ridicat în 1905 în curtea Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti) – nu a supravieţuit epocii comuniste şi efortului sistematic depus de reprezentanţii regimului comunist pentru ştergerea şi rescrierea trecutului burghez, deopotrivă politic şi artistic, al României.
Se poate oare spera că reconstruirea Monumentului Eugeniu Carada, de către sculptorul contemporan Ioan Bolborea, la iniţiativa Guvernatorului şi Consiliului de Admnistraţie al BNR, reprezintă doar primul dintr-o serie de demersuri similare, care se vor încheia cu reconstruirea tuturor celorlalte opere de for public cu care Ernest Dubois a împodobit Bucureştiul, şi România?…
