„Eutanasia” salvează România

Aici voi împărtăși cum văd eu eventuala eutanasie a câinilor comunitari.

Sunt membru al comunității profesionale care ar fi chemată de societate să execute această operațiune. Sunt medic veterinar. Cu mâinile unora ca mine ar fi omorâți toți acești câini, zeci de mii, dacă asta ar decide concetățenii. Tot așa cum noi, oameni responsabili, am decis, și ne ținem de decizie, să fie omorâte cu mâinile altor oameni – muncă cinstită, pe salariu impozitat – mii, milioane, miliarde de păsări, oi, porci, vaci, cai, pești, iepuri, șoareci, șobolani, balene, foci, broaște, raci, gândaci, viermi de mătase sau omizi, muște sau melci, animale și ele, membre alături de homo sapiens ale regnului animalia.

Animalele sunt mobile (cel puțin într-o etapă a existenței lor) și sunt heterotrofe, adică hrana lor este alcătuită din materie biologică de la alte viețuitoare. Toate animalele (cu excepția spongilor și a Placozoa) au corp și țesuturi diferențiate, între care celule sau țesut nervos. Un vierme intestinal are peste 300 de neuroni și circa 5000 de sinapse, iar o musculiță de vin are 100000 de celule nervoase și circa 107 sinapse.

Într-un grad sau altul, toate animalele sunt „simțitoare”.

Câte, cum, când, ce animale omorâm, direct sau indirect, azi, mâine, zilele următoare – de cele mai multe ori nu este subiect de deliberare. Dar, uneori, este.

Aproape o treime din căutările pe internet care se finalizează cu vizitarea site-ului clinicii ORTOVET, unde lucrez, se referă la eutanasie. O pondere impresionantă o are aceeași temă în apelurile telefonice pe care le primim la clinică. Peste 80% dintre aceste comunicări se blochează prin insistența noastră că, de fapt, cazurile respective necesită evaluare medicală și tratament medical, iar nu eutanasie „la cererea clientului”. Despre eutanasie, așadar, în continuare – din perspectivă veterinară, mai precis din perspectiva strict subiectivă a unui veterinar, a mea, care nu reprezint nici breasla nici pe nimeni altcineva decât pe mine însumi.

Cum se eutanasiază câinii?

Câinii se eutanasiază așa cum hotărăsc oamenii. Oamenii decid care e definiția eutanasiei si când să o aplice. Ca urmare, eutanasia câinilor înseamnă lucruri diferite în fiecare țară și se modifică drept practică în timp. Cum, de obicei, se înțelege prin eutanasie o omorâre fără durere, în cele mai multe locuri eutanasia câinilor este considerată o procedură medicală. Ea reclamă competențe medicale de cunoaștere și control ale mecanismelor generării și percepției durerii în organismul animal. În consecință, eutanasia ajunge să fie definită, ca procedură, de corpul profesional medical veterinar. În România, Colegiul Medicilor Veterinari din România a adoptat, prin Hotărârea 19/01.07.2011, „Ghidul pentru eutanasia animalelor”. Conform Legii nr. 160/30 iulie 1998, CMVR are exclusivitate de reglementare în practica veterinară din România:

„Art 1.1 Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari.”.

Există totuși reglementări suplimentare ale ANSVSA (Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor) care limitează și ele metodele de eutanasie folosite, dar se referă mai ales la speciile animale la care se practică uciderea în scopul valorificării economice. Ghidul, după o introducere amplă privind fiziologia durerii și a morții și modul de acțiune a agenților de ucidere propuși sau folosiți istoric, precizează pentru eutanasia câinilor:

  1. metode acceptabile: barbiturice, anestezice inhalante, dioxid de carbon, monoxid de carbon, clorura de potasiu în asociere cu anestezia generală
  2. metode conționat acceptabile: azot, argon, bolțul captiv penetrant, electrocutarea, T-61 in asociere cu anestezia obligatorie
  3. metode neacceptabile pentru eutanasie (listă ne-exclusivă): embolia cu aer, lovitura la nivelul capului, arderea, cloralhidratul, cloroformul, cianuri, decompresia, înecul, sângerarea, formalina, produse și solvenți din gospodărie, hipotermia, agenți blocanți neuromusculari (nicotina, sulfatul de magneziu, clorura de potasiu, toți agenții curariformi), înghețarea rapidă, asfixierea, stricnina, asomarea (cu excepția animalelor nou născute).

Reglementările legale privind gestionarea câinilor fără stăpân au inclus în ultimii ani posibilitatea ca dintre câinii capturați și aduși într-un adăpost să fie eutanasiați cei care suferă de boli incurabile. Pentru a limita abuzurile – dar și acuzațiile de abuz, Colegiul Medicilor Veterinari a adoptat, prin Hotărârea 24/03.12.2011 o listă a bolilor incurabile la câine.

Ce se întâmplă cu organismul unui câine când este eutanasiat? Dar cu veterinarul care eutanasiază?

Câinele, când este eutanasiat, moare. Moartea organismului este definită la fel la toate mamiferele – om, câine, șoarece sau delfin – prin încetarea funcțiilor vitale: respirația și contracțiile inimii. Oprirea acestora generează prompt hipoxia, insuficienta oxigenare la nivelul tuturor țesuturilor, aduse în imposibilitatea de a susține energetic procesele biochimice, astfel încât apar stări modificate toxic ale celulelor și, progresiv, în câteva zeci de minute, se instalazează și moartea celulară, la nivelul majorității celor aproximativ 1013 celule care alcătuiesc corpul unui mamifer. Continuă, modificat, viața unora dintre microorganismele saprofite care trăiesc în tubul digestiv și pe piele, care fac parte din corpul mamiferului dar nu provin genetic din aceeași celulă ou originară.

Mamiferele sunt în vârful piramidei din punct de vedere al percepției durerii: dintre toate animalele, mamiferele indică, prin reacții fiziologice diferite de la specie la specie, cel mai amplu răspuns la stimuli dureroși. Perturbarea funcțiilor vitale în condiții de conștiență generează durere acută intensă și induce modificări maxime de comportament integrate în sindromul de panică. Cum se compară percepția și integrarea conștientă a durerii între specii este obiectul unor studii, blocate, în linii mari, în aceeași problemă a subiectivității și necomunicabilității experiențelor psihice, a qualia. Trebuie însă reținut că, pe lângă indicii comportamentale cunoscute, sunt identificați și studiați de ceva timp parametri fiziologici obiectivi (între care care ritmurile cardiac și respirator, nivelurile de glucorticoizi și ale unor neuro-transmițători) care definesc atât starea de percepție a durerii, cât și condiția de bunăstare, de stare de bine. Mai recent a devenit posibilă și evidențierea imagistică, prin rezonanță magnetică nucleară funcțională, a întregii activități neuronale din sistemul nervos central, cu redistribuirea nivelurilor de intensitate în diverse regiuni în funcție și de inconfortul sau durerea percepute. Unii speră să „vadă” astfel ce gândește un om. Poate vom afla ceva și despre ce gândește și simte un câine.

Eutanasia efectuată conform exigențelor medicale induce întâi blocarea capacității organismului de a percepe durerea și apoi oprește funcțiile vitale, sau realizează simultan cele două obiective, într-un timp cât mai scurt. Mijloacele de eutanasie agreate de medicii veterinari variază deoarece țin cont de particularitățile de reacție ale fiecărei specii la diverși factori chimici sau mecanici, dar și de particularitățile legate de posibilitatea practică de administrare a procedurii (contenție, abord anatomic pentru inocularea de substante etc.).

Toate complicațiile etice ies la lumină în eutanasia câinelui considerat membru al familiei (sau a unui animal de companie din orice specie, cu statut similar). El este pacientul medicului veterinar, iar eutanasia este o procedură care este decisă în interesul său, al pacientului. În acest sens este esențială evaluarea prin toate mijloacele posibile nu numai a stării de sănătate și a posibilităților curative sau paleative, dar și a disponibilității și interesului animalului pacient de a continua să trăiască. În opinia unor medici veterinari (printre care mă număr), pentru ca omorârea nedureroasă să se numească eutanasie trebuie să fie îndeplinite minim două condiții, similare cu cele care condiționează eutanasia oamenilor, acolo unde aceasta este legală:

  1. pacientul să dea semne de suferință fizică intensă și
  2. să existe o certitudine medicală rezonabilă că suferă de o afecțiune neremediabilă medical.

Stări post-traumatice, faze terminale ale unor boli degenerative și ale câtorva boli virale, cancerul în faze avansate sunt câteva din situațiile de acest fel întâlnite des în clinica veterinară, dar problematică este verificarea și respectarea riguroasă a celor două condiții. Eu consider că ar trebui găsit un alt termen pentru omorârea nedureroasă a unui animal decisă pentru considerente exterioare intereselor și aspirațiilor sale individuale, specifice, fără îndeplinirea celor două condiții de mai sus. Eventual s-o numim chiar așa: ucidere nedureroasă, pentru a o distinge de eutanasie, care se face în interesul pacientului.

Eutanasia, așa cum am efectuat-o eu la pacienți ai mei, este o administrare de medicament care oprește simultan respirația și bătăile inimii la un animal complet areactiv, dormind foarte profund, aflat în narcoza profundă pe care eu i-o indusesem în prealabil. Însoțitorii care asistă sunt surprinși de calmul situației, de scurtimea procedurii, de lipsa de manifestări ale organismului animalului. Relaxarea sfincterelor și stingerea unor spasme tonice sau clonice pre-existente sugerează, uneori, o ușurare. Pentru medic este un exercițiu epuizant de suspendare a instinctului etic, este o omorâre premeditată, o distrugere pentru care planul rațional se chinuie să construiască un eșafodaj de justificări, o răsturnare amețitoare a atitudinii obișnuite a medicului de încordare în efortul de a salva, de a vindeca, de a prelungi viața. I-am omorât pe unii dintre cei care, săptămâni de zile, s-au uitat în ochii mei cu speranța că de la mine le poate veni vindecarea. În doar câteva minute, prin actul meu, prin voința și gesturile mele, prin două injecții, din ființa care mă privea a rămas un cadavru, cald încă.

Așa să fie la toate eutanasiile sau „eutanasiile” câinilor? Cu siguranță, nu. Toate produc cadavre de câine, dar nu toate produc medici tulburați. Altfel, ar trebui să fim o breaslă de oameni tulburați.

Omorârea câinilor – ca îndeletnicire cotidiană

Dezbaterea publică despre eutanasia câinilor crește în efervescență pe posturile TV, la radio, pe forumuri. Cuvântul salvează conținutul, se poate vorbi despre eutanasie la orice oră și în fața oricărui copil: sună elevat, academic, misterios, aproape esoteric – de fapt, puțini știu exact ce înseamnă. Nu vorbim despre ucidere, omorâre, chinuire, masacrare – acestea știm ce sunt, ci despre … eutanasie. Așa cum putem vorbi la ora de business depre producători și distribuitori onorabili de „filme pentru adulți” – probabil opere cinematografice rezervate intelectului cultivat al unui adult, la fel se pare că avem întreprinzători legitimi și prosperi specializați în eutanasia câinilor. O posibilă meserie pe lista opțiunilor din care copilul alege ce vrea să se facă el când va fi mare. N-ar fi de mirare, urmărind cariera ascendentă a altei sintagme care îmbracă atrocitatea în onorabilitate: „vânătoarea sportivă” – ajunsă marker al succesului în parvenirea pe scara socială, cu reviste și canale TV dedicate. În general, cu vorbe meșteșugite, putem avea bilanțuri de activitate care să nu dea nimănui fiori la lectură, în care să ne referim relaxați la mii de eutanasii, la milioane de sacrificări (de parcă abatoarele ar fi niște gigantice altare păgâne) sau la „reduceri de efective”.

Nu voi zăbovi asupra celor câteva sute de mii de eutanasii de câini raportate în ultimii 12 ani în România, de când Traian Băsescu a re-aprins la București făclia sportului național de prindere și omorâre a câinilor, asezonat cu activități hors-compétition de omorâre fără prindere prealabilă, prin otrăvire sau împușcare (făclie care tocmai se stingea atunci, cu sprijinul doamnei Brigitte Bardot și al Fundației Vier Pfoten). Bilanțul acțiunii este continuu detaliat în presă, iar cât de fără dureri a fost moartea acelor câini, ca s-o pot încadra în vreun fel la eutanasie, nu am bază să mă pronunț; sunt doar foarte sceptic. Nu mă opresc nici la fermele de câini pentru carne din Asia de Sud-Est. Aș vrea să punctez pe scurt situația din câteva țări de la care învățăm în ultimii ani mai totul, inclusiv medicina veterinară modernă.

În SUA, 4 milioane de câni și pisici sunt eutanasiați în fiecare an, aproximativ unul la 8 secunde, în adăposturi. Imensa lor majoritate sunt animale sănătoase iar omorârea se face pentru limitarea suprapopulației; 25% la sută dintre acei câini sunt de rasă pură. La cele 4 milioane de animale se adaugă cele eutanasiate în clinici și cabinete veterinare și la domiciliul celor care îi ocrotesc. În același timp, vânzările de animale de companie în SUA au totalizat 2,3 miliarde $ în anul 2012. În Marea Britanie, numai în adăposturile principalei organizații de protecție a animalelor, RSPCA, au fost eutanasiate în anul 2011 un număr de 53000 de animale, reprezentând 44% din numărul celor care au intrat în adăposturi în acel an.

Acestea sunt doar exemple. În Danemarca situația este de-a dreptul oribilă, din acest an au început să omoare suplimentar sute de câini cu stapân, perfect normali și sănătoși, doar pentru că aparțin anumitor rase; având în vedere ritualul anual de masacrare a balenelor pilot din insulele Faroe (teritoriu danez), cel la care participarea copiilor este cvasiobligatorie, pentru prezervarea tradiției, nimeni nu e mirat, așa că nimeni nu obiectează, măcar la nivelul Uniunii Europene. Am cel puțin 5 cazuri de câini salvați, tratați și stabilizați la ORTOVET în ultimii 4 ani, pentru ca apoi să fie eutanasiați prin Anglia, Franța, Danemarca „pentru a nu se mai chinui” de îndată ce au avut ghinionul să ajungă acolo, adoptați fiind sau pur și simplu în vizită. În Finlanda, o cățelușă metis de pekinez, sănătoasă, adoptată din România unde fusese culeasă de pe străzi, a fost dusă la veterinar să o curețe în urechi și a sfârșit prin a fi eutanasiată pentru că avea două microcipuri de identificare implantate, din greșeală.

Sunt iuți la eutanasie, colegii veterinari din țările cu PIB-ul pe cap de locuitor de 10-20 ori mai mare decât România, cele spre care tindem.

Medic sau călău?

Emil Cioran reține și citează gândul contra-revoluționarului Joseph de Maistre: „Piatra unghiulară a edificiului social este călăul.” Medicii veterinari sunt împinși în postura critică de călăi de două evoluții simultane: creșterea populației de câini și pisici, provocată de iresponsabilitatea cetățenilor și a administrației numite de ei, împreună cu creșterea numărului de cetățeni care privesc câinii și pisicile ca ființe simțitoare, cu drepturi fundamentale, a căror ucidere devine o culpă morală.

În 1997 lucram în cu totul alt domeniu și am fost îndrumat de soție în primii pași de implicare în ajutarea animalelor de pe străzi: hrănire, adăpostire, prezentare la veterinar pentru sterilizare, pentru tratamente. Am acceptat soluția medicului veterinar de eutanasie pentru un pui de câine lovit de mașină, „ca să nu se mai chinuie”. N-o să uit niciodată cum m-am întors cu el mort în cutia de carton acasă. Azi știu că fractura de bazin pe care o avea s-ar fi vindecat chiar și fără vreun tratament și ar fi avut o viață probabil lungă și normală. Pe fratele lui l-am luat în casă iar azi avem în îngrijire mai multe animale salvate de pe stradă.

Prin 1998, aflat cu treburi în Anglia, am vizitat un adăpost RSPCA și am început să fiu serios preocupat de tema drepturilor animalelor. Curând, Peter Singer m-a făcut, prin cărțile lui Animal Liberation, Practical Ethics și Rethinking Life and Death: The Collapse of Our Traditional Ethics să devin vegan, să-mi abandonez ocupația anterioară și să deschid clinica ORTOVET. Singer este implicat major în dezbaterea amplă și chinuitoare privind locul eutanasiei în medicina umană. Dar alăturarea dintre dreptul animalelor la justă considerare a propriilor interese, individuale și problema etică a eutanasiei a fost, pentru mine, naturală și permanentă de când am intrat în profesia de veterinar.

Utilitarianismul promovat de Peter Singer e fondat pe ideea că moral este să acordăm considerație egală tuturor ființelor care sunt capabile de suferință și de bucurie și afirmă activ un proiect individual în exercitarea acestor capacități. Să acordăm, așadar considerație egală – nu drepturi egale, tuturor – noi între ceilalți, fără discriminare de rudenie, rasă, etnie, națiune, apropiere geografică sau, atenție, specie! Consecințele abordării sunt tulburătoare, în particular în domeniul avortului, infanticidului în cazurile de afecțiuni handicapante, eutanasiei și tratamentului rezervat animalelor. Complicațiile nu sunt puține, mai ales din dificultatea de a compara sau a însuma capacitățile a doi indivizi (cu atât mai mult din specii diferite!) de a simți și de a proiecta planuri pentru viitor. Dar parcurgerea argumentelor lui Singer, ilustrate continuu cu exemple de situații practice mi-a modelat ireversibil atitudinea față de pacienții mei, aceste animale ne-umane paciente ale unui medic – în definitiv tot animal, dar din altă specie. În fața deciziilor grele, a opțiunilor terapeutice cu risc letal mare sau a hotărârii de eutanasie, recomandarea mea se află la capătul unei dezbateri a problemei ce e mai bine pentru el, pentru pacient?, dezbatere care include rularea scenariului eu, dacă aș fi în locul lui, ce aș prefera să mi se facă? Bineînțeles că este importantă ponderarea cu ce știu că este specific speciei respective sau chiar individului respectiv, așa cum îl cunosc. Dar corelate cu specia pot fi fiziologia, înclinațiile, preferințele pacientului, nu abuzurile discreționare, speciiste ale celui care se cheamă tot medic, și când are în față un animal uman și când are un animal ne-uman.

Se cuvine clarificat și că, în prezent, majoritatea medicilor veterinari, în România ca și în toate țările lumii, nu sunt formați și nu lucrează pentru interesul pacientului, ci pentru interesul oamenilor care sunt proprietarii pacientului sau pur și simplu pentru oameni: fermele – mici, mari și industriale, industria cărnii, industria laptelui, transportul animalelor, transportul alimentelor, comercializarea alimentelor, laboratoare pentru testări și experiențe pe animale, centre de producție de animale pentru testări și experiențe, abatoare, instituții de reglementare și control – acestea sunt locurile în care societatea îi plasează și îi plătește pe cei mai mulți dintre medicii veterinari.

La problemele presiunii societății de a rezolva relația cu mediul viu înconjurător cu mâna celor pe care îi numește medici, se adaugă așadar presiunea economică. Medicul britanic Michael W. Fox identifică „o viziune ambiguă, o misiune contradictorie” care tarează istoric profesia de veterinar:

„Profesia de veterinar pare sfâșiată între acțiunea în interesului animalelor și, în același timp, satisfacerea intereselor clienților proprietari ai animalelor, ale societății în ansamblu – acestea fiind, posibil, în dezacord cu interesele animalelor. (…) De mult timp văd această profesie în miezul confruntării între două seturi de forțe și valori care sunt în conflict, dar – cred eu – un conflict rezolvabil: 1. preocuparea și responsabilitatea pentru suferința, sănătatea și bunăstarea animalelor (chemarea la care răspund majoritatea celor ce se înscriu la școlile veterinare), pe de o parte și 2. realitățile economice, precum costul serviciilor prestate și valoarea monetară a animalelor, mai curând decât cea emoțională (sau de altă natură).”

Doctorul Fox întrevede soluția în noua mișcare One Health (Sănătate unitară), „în care sănătatea și bunăstarea umane sunt, în sfârșit, corelate cu sănătatea și bunăstarea animalelor, ca și cu sănătatea mediului și ecologică.”

Până la One Health, însă, în majoritatea țărilor avansate economic se eutanasiază foarte multe animale de companie pentru motive fără legătură cu interesul lor individual ca pacienți. Alte multe animale sunt eutanasiate dintr-o frenetică și abuzivă invocare a „evitării suferinței”. Condiții medicale de handicap sau stări tratabile sau stări cu permamentizare a unui inconfort sau chiar dureri moderate (cum au mulți bătrâni, de pildă) sau stari în care suferința e probabil să intervină – dar în viitor, toate sunt rezolvate prompt la câini și pisici cu eutanasie, administrată fără ezitare, uneori cu aroganță. O cățelușă de 14 ani era în tratament la ORTOVET încă de pe la 9 ani pentru afecțiuni cardiace serioase. Ajunsă cu ocrotitoarea sa prin Danemarca, anul trecut, s-a decompensat și a fost dusă la o clinică de acolo. Imediat i-a fost efectiv refuzată evaluarea medicală și ajustarea tratamentului și a fost impus un ordin de eutanasie pentru rele tratamente aplicate animalului, proprietarei comunicându-i-se că „a fost o barbarie ce au făcut veterinarii care au prelungit viața câinelui până la această vârstă”.

Karl Popper, în Societatea deschisă și dușmanii săi, propunea, pornind de la Bentham și Mill, renunțarea la obiectivul utilitarianist al maximizării plăcerii și menținerea doar a celui de minimizare a suferinței. Argumentul: echibrul social s-ar distruge dacă s-ar promova simetria de legitimitate morală între aspirația la mai bine a celui care o duce foarte bine și aspirația la mai puțin rău a celui care o duce foarte rău. Dar încă R.N. Smart a evidențiat monstruozitatea la care poate duce propunerea lui Popper, împinsă la extrem, numind-o utilitarianism negativ: dacă păstrăm doar aspirația la reducerea suferinței ca reper moral, atunci o armă letală totală ar reprezenta binele suprem, deoarece ar anihila complet toată suferința. Într-acolo deraiază mulți veterinari din avangarda civilizației occidentale, care maschează cu o retorică agresivă privind eutanasia din considerente de bunăstare a animalelor faptul că, de fapt, răspund docil comenzii sociale de minimizare a costurilor și a stresului emoțional al oamenilor, pe socoteala interesului specific al pacienților. Protecția animalelor prin eutanasie este o realitate în practica veterinară occidentală și un model de respins.

Câinii comunitari: ce-i de făcut?

Soluția este cunoscută, dar e greu de adoptat. Costă bani – dar e cea mai ieftină. Necesită organizare, responsabilizare și muncă, ceea ce e descurajant. E progresivă, cere timp până demonstrează rezultatele, ceea ce e respingător politic. E lipsită de spectacol și spectaculozitate, ceea ce e greu să mobilizeze și să entuziasmeze. Alternativa e eutanasia, mai bine zis omorârea pe bandă fără sfârșit așa cum am văzut și am plătit ca să vedem.

Pilonii soluției realiste sunt, așadar:

  1. Identificarea tuturor câinilor.
  2. Sterilizarea gratuită (plătită de stat) a tuturor femelelor și licențierea (taxarea) femelelor păstrate intacte, puse sub control veterinar al gestațiilor. Nicio excepție la taxare, poate chiar o majorare pentru reproducția în scopuri economice.
  3. Întoarcerea în teritoriu a câinilor ridicați pentru sterilizare.
  4. Penalizarea abandonului și încurajarea, facilitarea, stimularea adopțiilor.

Taxarea are fundamentul în efectul pe care îl aduce orice gestație nouă împotriva comandamentului public de reducere a populației canine. Adăpostirea este doar o intoxicare, o falsă soluție folosită apoi ca țintă falsă de cei care obiectează la costurile ridicate reclamate de „întreținerea câinilor”. Întoarcerea în teritoriu este singura abordare dovedit eficace de reducere progresivă a populației existente pe străzi. Stabilirea și administrarea excepțiilor de la regulă (spații publice obligatoriu eliberate de îndată de câini, câini bolnavi, câini incurabil agresivi) sunt aspectele în etern litigiu. Identificarea și sterilizarea câinilor închid robinetul iar timpul aduce, treptat rezolvarea stabilă a problemei. Va rămâne fluxul de abandonuri care, fără fătări necontrolate, este redus cu ordine de mărime. Asta în ipoteza că putem implementa, cât de cât riguros, un plan stabilit.

Blocajul prelungit în care ne aflăm cu această chestiune mai are câteva cauze. Organizațiile de protecție a animalelor s-au dezvoltat mult în ultimii zece ani, sunt un segment remarcabil de activ al societății civile, sprijinit de câteva persoane publice cu notorietate. Din păcate au fost nevoite să se afirme ca niște reprezentate ale unei minorități de opinie, în cvasi-permanentă opoziție sau chiar în conflict cu autoritățile: administrație locală, poliție, agenție sanitar-veterinară. Mai mult, suspiciunea, prezumția de vinovăție s-au extins și asupra altor parteneri necesari, a medicilor veterinari, a Colegiului Medicilor Veterinari. Abuzurile, chiar atrocitățile de care sunt acuzați unii veterinari au rămas nesancționate și acum orice plan pleacă de la premisa că asemenea acte se vor repeta și vor fi tolerate, dacă nu chiar încurajate. Sunt convins că respectul față de animale va crește în ritmul în care medicii veterinari vor învăța să respecte ei înșiși animalele, nu să mimeze atitudinea corectă când asta se așteaptă de la ei. Pe de altă parte, niciun astfel de program nu va reuși decât dacă are sprijinul celor care respectă animalele, pentru că, de fapt, ei sunt acea parte a societății interesată în rezolvarea problemei, ceilalți doar vor să nu mai audă de ea.

Colegiul Medicilor Veterinari a făcut pași excepționali pentru a pregăti formal, procedural o soluție care să nu se bazeze pe omorâri masive. A afirmat chiar explicit, prin Președintele său, că se opune folosirii eutanasiei ca mijloc de control al suprapopulației canine. Acesta a fost un act de asumare curajoasă, pentru că un vot național între medicii veterinari nu știu la ce rezultat ar fi condus… Dar rămân unele deficiențe importante. Resursa umană competentă nu cred că ar fi asigurată pentru un program național de sterilizări de amploarea celui necesar. Identificarea tuturor câinilor cu proprietar ar fi fost de mult accesibilă, integrată programului național de combatere a epizootiilor care impune vaccinarea antirabică; dar există o rezistență deja tradițională a românilor la claritate și transparență în privința efectivului de animale, care s-a manifestat și în tentativele de identificare completă a oilor, caprelor, porcilor, vacilor și cailor. În sfîrșit, nu s-a schimbat încă suficient, mai ales în mediul rural (unde sunt 4,5 milioane de câini în gospodării) tradiția abordării animalelor ca unelte, nu ca ființe și, eventual pacienți. Ea are rădăcini zdravene în tradiția autohtonă, de castrare „pe viu” și a vierului și a scroafei, legați pe scară, de omorâre în atmosferă sărbătorească, cu copiii mobilizați la spectacol, a porcului de sărbătoarea nașterii Mântuitorului și a mieilor de sărbătoarea învierii Lui, cu rezolvarea fătărilor la pisică „făcând puii marinari” și așa mai departe. În biserică aflăm de la preot că e o blasfemie să spui că un animal are suflet, căci numai omul are suflet, pentru mântuirea căruia Dumnezeu și-a jertfit unicul Fiu; concluzia promptă e că dreptul omului de a ucide animale oricât și oricum e nu numai natural dar chiar divin. Chinuirea animalului nu e păcat, animalul nu e un „altul” căruia e rău să-i faci ce ție nu-ți place și e bine să-l iubești ca pe tine însuți. Nu știu când vom ajunge să avem, de-a lungul și de-a latul țării noastre cu atât de buni creștini, medicii veterinari recunoscuți drept paveze ale intereselor naturale și individuale ale animalelor de care se ocupă. Cam câtă încredere se poate avea în rigoarea aplicării unor eventuale proceduri de eutanasie de către colegii mei ne poate sugera modul în care s-a reușit aplicarea normelor de asomare impuse de Uniunea Europeană pentru animalele omorâte pentru carne. Noi facem tentative repetate să înregistrăm sângerarea porcului și bătuta cocoșului ca tradiții culturale exceptate de la regulile de asomare și să încercăm valorificarea lor turistică, iar politicieni de prim rang (un fost ministru de interne!) participă la concursuri de tăiat porcul, cu public și televiziuni invitate.

Pe de altă parte, mai durează până când realismul administrativ și abilitățile de interacțiune constructivă cu restul societății se vor maturiza la organizațiile de protecție a animalelor. Deocamdată acestea sunt energizate și focalizate de presiunea cazurilor, enorme ca număr, de câini comunitari care au nevoi presante (hrană, adăpostire, servicii medicale, salvare din acte de abuz) și de lupta pentru evitarea adoptării politice a unei soluții catastrofale, de legalizare și finanțare a unei campanii de ucidere a câinilor. Rezultatele sunt spectaculoase uneori, în unele confruntări cu administrații locale, în demersul reușit la Curtea Constituțională și, mai ales, în salvarea multor câini. Departe de a li se recunoaște utilitatea publică a muncii și sacrificiului în folosul comunității, persoanele implicate în organizațiile de protecție a animalelor sunt deseori ostracizate și ridiculizate ca excentrice, excesive, afectate de devieri de comportament. În plus, din totdeauna au consumat energii impresionante pentru a se decredibiliza reciproc, de obicei prin acuze de fraudă, iar acesta a fost deseori singurul lucru preluat și promovat în presă. Să sperăm că vor reuși să convingă restul societății că omorârea câinilor, pisicilor și a multor altor animale este ceea ce trebuie să reducem cât putem, iar nu să contemplăm drept soluție pentru problema pe care o acceptăm cu toții, a suprapopulației. Apoi va rămâne eterna problemă a resurselor: niciodată nu vor fi bani suficienți pentru a trata toate bolile pisicilor și câinilor comunitari sau abandonați. Iar problema/soluția eutanasiei va rămâne pe masă. Și vom ajunge și la ferme, abatoare și, mai ales, la laboratoarele de cercetare.

„Eutanasia” ca soluție

Apetența primarilor români și, de fapt, a unei bune părți dintre cetățenii obișnuiți, pentru eutanasia câinilor exprimă preferința noastră pentru o soluție expeditivă, pentru o scurtătură sau „cale regală” în rezolvarea oricărei probleme care este presantă, dar complicată. O astfel de problemă ar reclama decizii dificile, efort și disciplină pentru a fi depășită, dar noi asociem acestea cu străinul fraier, ridiculizat în toate bancurile de uz intern de către un român șmecher. „Eutanasia”, respectiv împingerea în neființă – cu o preocupare mimată pentru limitarea durerii asociate – a spitalelor mici, a întreprinderilor de stat, a serviciilor publice, a grupurilor etnice incomode, a clădirilor sau parcurilor care stau în calea proiectelor „de dezvoltare”, și multe altele asemenea, toate sunt non-decizii. Ele relevă falsul curaj și autentica lașitate a celui care încearcă să nimicească problema, în loc să se angajeze la umilitorul efort de a o înțelege și de a face tentative de rezolvare, păstrând și valorizând ce e de păstrat, schimbând ce e de schimbat. Progresul prin eutanasii succesive este doar o trecere prin timp în derivă, avansând cu o continuă întârziere față de apa vieții care ne petrece; asociate vin multă suferință și dezintegrarea acelei persoane colective – comunitatea locală, națiunea – care s-a eschivat de la răspunderea deciziei, a cumpătării și a muncii organizate.

Dezintegrarea este lentă, iar nu rapidă și dramatică. Această „metodă”, ne-asumată dar aplicată, a „eutanasiilor” repetate, anunțate și ratate (uneori numite pompos reforme), este la români o tergiversare, o „cumpărare de timp” cum spun englezii. Și britanicii și americanii „eutanasiază” masiv și variat. Dar pentru alte motive: cei de peste ocean pentru că este good for business, crescând vânzările pentru înlocuirea a ce s-a distrus, iar cei din Europa pentru că decid, uneori cu costuri emoționale, să aloce resursele identificate în altă direcție. Noi doar încercăm să omorâm problemele, nu să le rezolvăm. Când torentul civilizator mobilizat de alții ne împinge și pe noi la soluție, abia atunci o aplicăm. Pentru România, pentru români, acesta este modul găsit spontan de a amâna momentul disoluției complete a ambalajului statal și de autodeterminare, al eșuării precipitate într-o identitate strict culturală și lingvistică; precum cea a rromilor, de pildă, care „orice s-ar zice, cântă frumos”. Vom vedea dacă noi avem vreun colac de salvare, măcar cultural, precum ei. S-ar putea ca „eutanasia” – generic, la nivelul fiecărei probleme cu care ne confruntăm – să salveze România. Temporar. Pentru că ne maschează lenea morală și rațională. Și așa, cu ne-ființa mascată, mai trec 10 ani și suntem încă pe lume ca un fel de țară. Poate dacă, în loc să ne eschivăm, chiar am hotărî ceva și am face ceva, lucrurile s-ar precipita – nefast sau salutar.

Eutanasia câinilor de pe stradă este, insa, prea mult pentru prea puțin. E crimă pentru nimic. Dacă mi se va cere, ca medic veterinar, să fiu arma crimei, voi refuza.

109 Comentarii

  1. Cristina Andreescu (Paun) says:

    Multumesc, Liviu, ca impartasesti cu noi gandurile tale si ca spui, pe fata, lucruri de care toti ar trebui sa tina seama.
    Felicitari pentru omul care sti, medicul genial care te dovedesti a fi si pentru curajul de a infrunta opiniile „de turma” (prefer termenul celui „de roi”) si de a nu alege calea usoara si daunatoare. Iti multumesc pentru ca alegi sa nu devii, alaturi de alti „medici”, un criminal.

  2. Dincolo de aspectele care va sunt familiare – etice si profesionale – nu intrati in zona pragmatismului decat pentru a acuza. Nimeni nu pare sa fie interesat in a fi pragmatic – asa cum cei din Vest pe care-i numiti par sa fie. Costuri! Mi s-ar parea natural ca orice program de termen lung, cum propuneti dumneavoastra, sa fie pus pe masa in fata cetatenilor cu costurile aferente. Daca toti ar realiza ca salvarea umana, conform tendintei noastre antropomorfice, costa pe fiecare cetatean, sa spunem 1000lei/an, sunt convins ca decizia democratica (nu neaparat placuta minoritatii) ar fi de „ucidere nedureroasa”.
    Realizez ca sunteti un om de statura morala si scrieti acest articol cu cele mai bune intentii dar s-ar putea usor argumenta – mergand pe drumul banilor – ca metoda umana prezentata de dumneavoastra va aduce mai mult profit veterinarilor (tratament, sterilizare, ingrijire etc.)
    Fiind o fire mai pragmatica – cu bunic de la tara care a avut grija sa ma invete despre adevarurile barbare ale vietii (toti murim, nu te ingrijora!) – privesc cu soc pe Nature clinici veterinare care trateaza si salveaza porumbei cu ciocul stramb, bursuci, ratoni si alte animale care nu-s in nici un fel pe cale de disparitie.
    A spune ca o viata nu are pret si, astfel, orice cost e justificat, este (mi se pare mie), la fel de iresponsabil cu a spune ca viata nu are pret si, deci, poate fi luata volens-nolens. Indiferent de ce se spune, viata are un pret si saracia Romaniei il face sa fie extrem de redus.
    Mi se pare normal sa ne concentram energiile pe a ridica pretul vietii umane la un nivel acceptabil inainte de a-l ridica pe cel al vietii animale.

    • Buna seara domnule Andi V.

      Va propun ca Dumneavoastra sa va „concentrati energiile pe a ridica pretul vietii umane” in timp ce eu, domnul doctor Gaita si multi altii, ne vom concentra pe ridicarea pretului vietilor animalelor. Interesant este ca istoria a demonstrat ca tot noi, cei care sustinem animalele, suntem mai umani si sustinem cauza umana intr-o masura mai mare, in comparatie cu cei ca dumneavoastra.

      In plus, nu as vrea sa comentez linia cinic asa-zis rationala a argumentului dumneavoastra „pragmatic”. Aduce sinistru de mult cu argumentele nazistilor privind „Solutia finala”, privind exterminarea oamenilor asa-zisi inferiori in favoarea ridicarii vietii asa-zisei rase superioare.

      Sanatate mentala va urez, ca pareti a avea nevoie.

  3. Domnule Doctor,

    Am citit lectia Dvstra de umanism si profesionala care din pacate in special in Romania nu este cunoscuta nici de populatie nici de profesionisti si mai ales, nici de politicieni!

    Banuiesc ca nu stiti ca la jurnalul TV2 francez s-a vizionat un documentar, acum cateva zile, cu scene de barbarie si violenta insuportabile ale hingherilor romani dupa care fugeau femei in etate…Scene romanesti comparabile cu cele din dec ’89 ale executarii cuplului ceausit…

    Comentariu insotitor a fost rece si distant: Curtea Constitutionala a aprobat legea eutanasiei cainilor strazii!

    Suliminal: CC nu a evoluat din dec ’89

    Mi-a fost prima oara rusine ca sunt si eu romanca!

    • ia domnule caiinii acasa la dumneata, fa un ong de protectie a animalelor impotriva oamenilor, ca protectia oamenilor impotriva ciinilor nu e banoasa, si acceseaza bani, e buna treaba, un ban in plus nu strica nimanui…

    • Si mie mi-e rusine ca esti romanca!Romanii nu si-au abandonat cainii pe ulite.Si-i tineau fiecare in curtea lor,ii hraneau si-i ingrijeau cum se cuvine.Acum sterilizati cainii si-i aruncati pe strada adica ii intoarceti ,,in teritoriu”.Ca si cum strada ar fi teritoriul natural al cainelui.Si stim cum arata cainii in acest teritoriu:flamanzi ,insetati,loviti de masini sau bestii cu fata umana,sodomizati de boschetari,imbolnaviti de paraziti,etc…Rusine,mizerabililor care batjocoresc cainii tinandu-i pe strazi ,fara un adapost

  4. Amplu articol si foarte indicat „iubitorilor de oameni” ,”rationalilor”….
    Este nevoie de oameni ca dumneavoastra,pentru a nu se mai invarti aceasta problema dupa voia si interesele unora.
    Un lucru este limpede,dincolo de tot,toti s-au spalat pe maini.Nu pot sa uit cum USL ,acum 2 ani, cand Udrea propunea sa fie toti cainii adunati pe camp si impuscati,se situa la polul opus.Dar,la romani minciuna,promisiunile desarte,tradarea ,se poarta.Anormalul e intronat ca normal,iar cine nu se aliniaza lui este hulit,hartuit chiar.

    • A spus vreodata doamna Udrea asa ceva????Vaiiii nu am stiut si nu au stiut nici concetatenii nostri asa ceva.Va multumim ca ne-ati spus.VREM UDREA PRESEDINTE!!!!!!!!

    • Pai USL-ul se situeaza si acum la polul opus.In Braila si Galati cainii sunt pe strazi ca si inainte.Adevarul este ca nici Udrea nici Basescu nici Ponta nu sunt interesati in rezolvarea problemei.Problema cainilor fara stapan nu se poate rezolva intr-o societate de tip democratic ci numai intr-o societate bazata pe economie de comanda.In societatea democratica fiecare face ce vrea fara sa-i pese ca ,cel mai ades ,face ce nu convine si celorlalti.Iar cei care ne conduc au mereu nevoie de voturi.Si atat timp cat vor avea nevoie de voturi nu vor voi sa treaca printr-un scandal pe tema solutionarii problemei maidanezilor.

  5. Final de etapă. La mai puțin de 5 luni de la publicarea acestui articol, toate partidele politice și fiecare dintre ele au legiferat omorârea masivă a câinilor. Curtea Constituțională a avizat, iar Președintele, la numai 2 ore, climax! – a promulgat. Autorii morali și politici ai acestui act sunt, de această dată, evident, liderii coaliției de guvernare: ei, toți trei semnaseră în 2011, când făceau un fel de opoziție, un angajament ferm de a adopta de îndată ce vin la putere o legislație care să rezolve problema câinilor comunitari fără a recurge la eutanasie. Cu majoritatea de peste 70% din Parlament puteau să inițieze demult aplicarea promisiunii. Au ales masacrul.

    Urmează, aproape sigur, o mare bălmăjeală, în care singurele certitudini sunt capturile oribile făcute fără minimă preocupare pentru suferințele fizice și psihice provocate câinilor (mai întâi cei mai blânzi, evident!) dar și copiilor și adulților martori la spectacolul sinistru, omorârile haotice în spatele ușilor închise ale adăposturilor și perpetuarea abandonurilor, a suferinței, a mizeriei morale manifestată prin ucideri impuse ca normalitate, în adăposturi sau prin otrăvire, împușcare, strivire, incinerare – pe străzi, câmpuri, în curți și aiurea.

    Organizațiile de protecție a animalelor au ratat ocazia istorică să susțină singurul program corect, cel al PMB, bine conceput și cu banii alocați pentru doi ani. Au preferat să mai joace o dată piesa cu „hoții” și „criminalii”, cea cu care distruseseră și șansa, oarecum similară, oferită în 1999 de tandemul Lis-Ploscaru. Atunci, a intervenit clarificator noul primar Băsescu, și a declanșat tentativa lungă (7 ani), eșuată și costisitoare de „prindem tot, omorâm tot”. Acum, în scurt timp a intervenit tragedia cu copilul omorât și mass media și-a demonstrat calitatea de a patra putere în stat: capacitatea de a manipula – masiv, prompt, arbitrar. Totdeauna mi s-au părut hoții „clasici” mai onorabili decât politicienii hoți, care fură cu liniștea impunității. Dar specimenul jurnalistului performant în dezinformare și manipulare îmi dă măsura josniciei permise de genomul speciei mele.

    Noi vom trăi. Dar vom trăi bântuiți (și) de câinii pe care îi omorâm aiurea. Ăștia suntem.

    • SIlvia Teodorescu says:

      Excelent articol, excelenta gandire, – pacat ca nu sint multi ca DUmneavoastra. Succes in continuare in activitatea profesionala de medic veterinar si de OM !

  6. Domnule Liviu Gaita,

    De mult asteptam pe cineva care sa ia mai in serios problema cainilor. Pseudo-iubitorii astia de animale din Bucuresti sunt atat de lipsiti de argumente incat m-am plictisit. Dumneavoastra se pare ca aveti mai multe de zis, cel putin in aparenta.

    Am vazut ca va preocupa sterilizarea:
    Realist vorbind cum vedeti sa decurga procesul?

    Pentru ca uitati cum o vad eu:
    – sa acceptam ca sunt 65.000 de caini in Buc (desi prob sunt mai multi)
    – cum credeti practic ca e posibil sa sterilizezi atatia caini in acelasi timp?

    Sper ca nu va ganditi sa ii sterilizam la modul. 1000 de caini acum, inca 1000 luna viitoare si tot asa.

    Realizati ca din 65000, daca sterilizezi 1000, ceea ce nu cred ca poti sa faci intr-o zi, raman 64.000 de mii pe strazi, care se inmultesc.

    Apoi trecem la inca 1000, si raman 63.000 care inca se inmultesc. Si tot asa pana cand ajungem la ultima mie de caini care deja se vor fi inmultit inzecit intre timp.

    Chiar credeti ca e posibil sa se reduca numarul cainilor prin sterilizare? si sa asteptam cati ani pana cand vor muri natural?

    Si cam cati bani ne-ar costa de la bugetul de stat sa facem asta? plus adaposturi plus multe multe altele.

    Si chiar si daca metoda asta ar merge, cum rezolvam problema cu oamenii muscati de caini?

    Si acum va rog sa-mi spuneti daca ce zic mai jos sunt minciuni:

    CAINII STERILIZATI OMOARA!
    CAINII STERILIZATI MUSCA!
    CAINII STERILIZATI SE CACA PESTE TOT!
    CAINII STERILIZATI LATRA!

    1.Pentru ca toate cele de mai sus sunt probleme reale. Vara nu poti dormi cu geamul deschis pentru ca rasuna orasul de „concertele” de caini.
    2. Aveti curajul sa mergeti pe un trotuar de la un cap la altul legat la ochi? NU, pentru ca oricand puteti calca intr-un rahat de caine. Iar mizeria inseamna si boli.
    3.Cu muscaturile suntem OK? trebuie sa le luam ca pe ceva cotidian?

    Sunt foarte curios sa vad ce argumente aveti legat de tot ce v-am spus!!!

    • Sunt onorat de aprecierea ca iau „mai in serios” aceasta problema. Va sugerez sa mai cititi o data ce scrie aici pe pagina, am raspuns deja la fiecare dintre intrebarile dumneavoastra. Solutia mentionata in articol este cea mai ieftina si rapida dintre toate cele incercate de oameni, incluzind in comparatie „solutia” prindere si omorare sistematica. Prinderea se face totdeauna progresiv; e esential sa fie focalizata pe cazurile problema si sa lase cainii blanzi si sterilizati in teritoriu. Iar resursele financiare disponibile sa fie concentrate pe „inchiderea robinetului”, adica pe sterilizare.

      Bineinteles ca pot omori un caine, odata prins, in loc sa-l intorc, sterilizat, de unde l-am luat. Dar daca fac asta, in scurt timp, in locul de unde l-am luat se va afla alt caine, cu potential de inmultire si, cel mai des, mai agresiv. Si va trebui sa cheltui alti bani de la bietul contribuabil prostit si pacalit, ca sa „rezolv” problema. Asa e in natura. A ne imagina că un sat, o comuna, un oras nu se mai afla in natura e o iluzie paguboasa si criminala. Va pot spune de acum si cine vor fi „vinovatii de serviciu” pentru esecul previzibil al campaniei de rezolvare prin ucidere masiva: aceiasi ca si pana acum, respectiv ONG-urile care apara maidanezii si astfel – nu e clar cum dar nu intereseaza pe nimeni – îi înmultesc chiar daca-i sterilizeaza, si „coruptia”, care e omniprezenta, asta stie orice român cinsitit care n-a furat niciodata… mai mult decat a avut ocazia s-o faca fara sa riste. „Ca nu e om sa nu fi scris o poezie”. De aici si competenta aproape profesionala a oricarui roman asupra subiectului coruptiei si neincrederea sincera in orice inseamna act altruist, caritate, compasiune „si alte abureli de-astea”. Pardon de derapaj si de folosirea repetata pe pagina a termenilor crima, criminal etc.. Impactul in indexarea Google/NSA sper sa nu fie derutant.

      Omorarea masiva va perpetua problema, nu o va solutiona. Asa s-a intamplat in trecut, asa se va intampla si acum. Nu e opinia mea: e fapt confirmat istoric. Cum am spus si in articol, am platit scump ca sa vedem asta. Am ales sa platim acum ca sa mai vedem o data, cu alte omorari inutile pe raboj.

      Oameni muscati si omorati de caini vor fi, (prea) multi, totdeauna, mult dupa ce nu vor mai fi caini fara stapan pe strazi. Este o manipulare grosolana faptul ca nu se clarifica proportia muscaturilor inregistrate care sunt provocate de caini fara stapan. Mare parte din inregistrarile medicale sunt marcate ca incidente provocate de caini fara stapan pentru a nu angaja raspunderea stapanilor acelor caini care – de fapt – au muscat.

      Sa mergi legat la ochi pe trotuar nu e o chestiune de curaj… indiferent de oras sau tara. Nu va recomand. Sper ca nu sustineti ca merita omorati cainii comunitari ca sa puteti merge dumneavoasta legat la ochi pe trotuar. Dar Parlamentul Romaniei a ales sa voteze legat la ochii mintii. Si in felul acesta si-a tradat cetatenii votanti, care doreau sa imputineze cainii fara stapan care traiesc (vai de ei!) pe strazi, cat mai repede si cu efort bugetar cat mai mic. Va fi doar un macel, provocator ca material didactic pentru copii in scoala (in Biserica oricum va fi slavit), inutil si perpetuu. Iar despre relatia fundamentala dintre om si celelalte animale pe care le abuzeaza… va veni vremea acelei rușinări.

      • OK haideti sa rescriu in cuvinte mai putine si mai directe ca filosofam prea mult.

        Un caine sterilizat nu rezolva probleme precum, mizerie, galagie noaptea si mii de oameni muscati si 3 sau oricati vor mai fi omorati.

        Apoi ca sa astepti sa moara cainele natural dureaza PREA MULT!!! e ca si cum mai toleram cativa ani de muscaturi si latraturi. iar noi avem nevoie de o solutie ACUM.

        Apoi realist vorbind nu mi-ati spus nimic de rata de sterilizare comparata cu numarul de pui. Ce spuneti dumneavoastra suna bine in carti sau in tari civilizate cu bugete mari si infrastructura dezvoltata.

        Nu ma intereseaza ca vor mai fi oameni muscati de caini asa in general pe planeta.

        Dar eu nu mai vreau sa vin noaptea acasa si sa-mi fie frica sa merg pe strazi pentru ca o haita de 10-15 caini e pe ambele trotuare si pe mijlocul strazii. Eu pe unde trec?

        Ce-mi pasa mie ca din haita care vine spre mine 7 sunt sterilizati? Eu nu vreau sa mai suport situatia asta inca 5 ani de acum inainte. Un caine mort ramane mort. Daca o sa ma muste unul vreodata o sa zic relaxat cu un cocktail in mana, lasa domne ca macar era sterilizat…..

        Intelegeti ca m-am saturat? Intelegeti ca in 14 tari pe care le-am vizitat pana acum din Europa asa ceva NU EXISTA?

        Romania e o tara de 2 lei si in situatia asta va lua tot o solutie de 2 lei. E absolut regretabila omorarea cainilor dar e singura solutie.

        • Faptul ca va simtiti in pericol de a fi muscat se poate intelege si autoritatile ar trebui sa se concentreze pe eliminarea cainilor agresivi si haitelor periculoase. este auto-aparare. Este clar. Dar pentru eliminarea cainilor de pe strazi trebuie sa aveti rabdare si compasiune. Sterilizarea – ca sa nu se inmulteasca, adoptii masive si adaposturi- ca sa nu mai fie pe strazi.
          Daca totusi insistati ca toti cainii sa fie omoriti pentru ca va deranjeaza zgomotul si mirosul atunci sper ca Romania sa fie scoasa din Europa si pasaporatele europene sa fie retrase.

          • Delia, ai chef de o provocare?

            Te provoc sa te duci la un om care si-a pierdut organele genitale sau muschiul de la piciorul stang sau are fata desfigurata. Si sa-i spui sa aiba rabdare si compasiune. E posibil sa te trezesti cu o palma peste ochi.

            2. de ce trebuie sa iei doar ce iti convine din ce-am zis? Am zis ca ii vreau morti pentru un cumul de probleme, pe langa zgomot si miros, oameni morti si muscati. Sunt 4 motive. OK 3 oameni au murit, sa zicem ca e un accident. Dar ce ai de zis celor cateva mii de oameni muscati lunar? aaa stiu. rabdare si compasiune.

            3. De fapt, ar trebui sa fim exclusi acum din Europa pentru ca suntem singura tara cu caini pe strazi. Si doar cand n-o sa mai avem niciunul sa fim reprimiti.

          • E posibil sa fi fost neinteleasa? Mi s-a parut ca am scris clar ca autoritatile trebuie sa elimine cainii agresivi si haitele periculoase prioritatea nr.1.
            Rabdarea si compasiunea se refereau la cainii care nu sint agresivi.
            Am provocari si mai dureroase cu alt fel de victime. Si ei trebuie asigurati ca vinovatii vor fi eliminat dar nu populatii intregi, nevinovate.

        • Accept ca a nu intelege e o forma de exercitare a libertatii. Respect libertatea dumneavoastra.

        • La acest argument, ma simt amenintat cand merg pe strada, o sa va rspund cu un exemplu, merg cu bicicleta zilnic, desi am masina nu am putut lua carnetul, eu nu ma confrunt cu rahatii si cu haitele, fiindca locuiesc in centru, ma confrunt cu soferii agresivi, aproape in fiecare zi sunt in pericol de a fi calcata, deci sa fim intelesi nu in pericol de o muscatura de la un biet caine ci in pericol de moarte, desi cunosc regulile de circulatie, imi este aproape imposibil sa merg pe sosea, asa ca de multe ori merg pe trotuar si este o permanenta lupta si aici cu masinile parcate nu ai loc de ele si mai trebuie sa si sari bordurile, de cate ori fac asta blestem in gand primaria, nenorocitii de soferi, de multe ori ma opresc si intr-o stare de nervi vecina cu nebunia zgarii acele masini parcate neregulamentar. Am fost accidentata, injurata si nu mai vorbesc de frica constanta pe care o traiesc in fiecare zi a vietii cand ma grabesc si trebuie sa merg pe sosea. Am avut si mana si piciorul rupte. In aceste momente imi doresc sincer ca acesti soferi sa fie omorati, nu vreau eu sa-i omor, sa-i omoare altcineva dar eu sa fiu scapata. Acum sa-mi spuneti oare nu este la fel de grav cu ce traiti dvs, nu mai vorbim de soferii care au comis accidente deci crime si care nu au fost eutanasiati. De ce ma rog? Doar pentru ca nu sunt caini,cam la fel ca atunci cand o femeie este abuzata, de ce ma rog fiindca se poate, nu-mi bat seful sau colegul, pot sa ma retin dar nevasta mi-i bat, de ce pentru acelasi motiv pentru care eutanasiem si cainii, fiindca putem.

          • „Pentru ca putem” ( „because we can”) este un argument slab si neconvingator pe care, imi amintesc, l-a folosit Bill Clinton, dupa ce a terminat cadenta de Presedinte, ca o explicatie la diverse activitati precedente. Este o indulgenta de obicei liberala, o neasumare a responsabilitatii intr-un spirit dragut, charming, prietenos.
            In Romania este valabila insa alta nuanta a termenului, cea autoritara – lipsa de respect si abuzul fata de cel slab, asa cum ati spus.
            Numai bine si culoare libere pentru bicicleta fara obstacole!

        • As dori sa va mai aduc o explicatie biologica a solutii de sterilizare si intoarcere in teritoriu. Este ceea ce se numeste „presiune biologica”. Pe scurt este vorba ca resursele dintr-un teritoriu poate sustine un numar limitat de animale (consumatori de resurse). Daca sunt mai multe animale decat resurse, acestea vor muri prin boli sau lipsa mancarii sau lupte pentru teritoriu, in special puii si batranii. Daca sunt prea putine animale, acestea se vor inmultii foarte repede pana ajung sa umple spatiul respectiv.
          Astfel, daca animalele sunt sterilizate si intoarse in teritoriu, presiunea biologica va limita inmultirea cainilor nesterilizati in aceea zona. Cu timpul se pot steriliza toate animalele si astfel va fi controlata problema. Daca animalele sunt omorate in masa, trebuie sa fim realisti ca acestea nu vor putea fi omorate toate. Va scadea presiunea biologica si orice caine va ajunge in acea zona va prospera si se va inmultii, ajungand in scurt timp la aceeasi populatie. Dovada a acestui fapt este situatia in care ne aflam: in Romania s-a desfasurat de numeroase ori genocidul animalelor si nu s-a rezolvat nimic in afara de : bani cheltuiti, lume scandalizata si manipulare sociala.

          In aceasta idee sunt deacord, din motive economice, sociale, biologice si medicale, ca singura solutie este adoptarea cel putin a urmatorilor pasi:
          1. sterilizarea animalelor cu eliberare in teritoriu;
          2. sterilizarea animalelor cu stapan (ambele sexe);
          3. monitorizarea animalelor nesterilizare cu amenzi mari pentru abandon;
          4. gestionarea gunoielor din orase pentru limitarea zonelor propice cainilor fara stapan;
          5. incurajarea adoptiilor.

          Problema aceasta este foarte ampla, insa trebuie inteles ca fara adoptarea unor masuri integrate si de termen lung nu se va ajunge la nici un rezultat. Repet, prin aceste metode rapide am ajuns unde suntem acum.

          O zi buna sa aveti!

    • Este adevarat ca locul cainilor nu este pe strada.
      In paralel cu sterilizarea, eliminarea cainilor agresivi si adoptiile masive constitue alte doua pirghii ale solutiei. Sint oameni minunati,cu suflete mari in Bucuresti in zilele astea negre de Black September. Sint solutii dar incompetenta indelungata a autoritatilor si nivelul scazut de civilizatie ( de pilda singurul WC public din centru e in pasajul Universitatii si nu are hirtie igienica) si umanitate (de pilda lipsa de respect fata de oameni in virsta si discriminarea lor) in Bucuresti sint parte din tabloul intreg. Situatia cainilor probabil ca e un simptom al societatii.
      Inteleg ca nu toti oamenii iubesc cainii in mod egal. Dragostea de caini este, intr-un fel, ca dragostea de mare. Sint oameni pentru care marea (apa) este mediul in care se simt cel mai bine si cind li se spune ca sint animale marine primesc un mare compliment, altii care o iubesc dar le teama, altii care nu suporta nisipul, etc.
      In afara unei afinitati probabil innascute, este o chestiune de educatie din copilarie. In momentul in care ai invatat sa inoti si ai invatat sa respecti marea (apa) nu-ti mai e teama.
      A omori caini care n-au facut nici un rau este si inutil pentru ca nu este o masura efectiva conform experientei dar este si o atrocitate si o barbarie nedemna de OM. Chiar daca nu iubiti sau nu simpatizati cainii opuneti-va barbariei inutile, cereti autoritatilor o rezolvare pasnica a problemei, nu una care include masacru. Rautatea nu trece neobservata si nemasurata in spatiul cosmic.

    • dar tipetele betivanilor si al vagabonzilor in noptile de vara(si nu numai) nu va deranjeaza? dar cacatul si pisatul de pe trotuare, tufe si de la coltul fiecarui bloc, nu va deranjeaza? Se pare ca NU, doar sunt facute de MAIDANEZII BIPEZI care ar putea fi vecinul, prietenul, fratele sau chiar DVS. Cu scuzele de rigoare, va rog sa analizati problema si din partea opusa cainilor. Oamenii au devenit mai inumani si fac mult mai multe rele decat maidanezii.

    • SIlvia Teodorescu says:

      Daniel, – Asa cum ai tu gura sa vorbesti si sa tipi, asa isi exprima cainele sentimentele, prin LATRAT. Tine cont, ca nu sint 60.000 de caini pe strazi, sint mult mai putini. DIn care sint sterilizati 10.000 de VIER PHOTEN. Crezi ca daca sint omoriti pe banda rulanta, scapi de ei de pe strazi ? NU!..cei care abandoneaza, vor continua s-o faca, taranii din comunele din jurul Bucurestiului, vor baga puii nedoriti in batatura lor in saci (cum au mai facut-o) si vor abandona, deci locurile eliberate in urma omorului, vor fi ocupate de generatii tinere de catei, care vor creste si vor continua sa se inmulteasca. SI asa niciodata nu vei scapa de cainii vagabonzi. Ori prin sterilizare, se reduce numarul de reproducere. Tu vrei sa se rezolve problema , acum, in 2-3 zile – IMPOSIBIL din punct de vedere logistic. SI chiar omorind 60.000 de caini tot este imposibil de realizat in 2-3 zile din punct de vedere logistic. Ceea ce scrie acest medic veterinar este perfect realist, adevarat. Acesti 60.000 de caini nu ar fi existat pe strazi, daca Autoritatile nu ar fi deturnat fondurile destinate sterilizarilor si adaposturilor in toti acesti ani. Basescu a initiat pe vremea cind a fost primar, aceasta campanie de ucidere in masa…si nu a obtinut nici un rezultat, cainii abandonati au continuat sa se inmulteasca. Cainii sterilizati nu omoara, ei se apra cind se simt amenintati- daca tu ridici un par si ameninti ca dai in el, sa fii sigur ca va incerca sa se apere. Acest medic stie ce vorbeste, a invatat comportamentul animalelor – tu vorbesti din ura si razbunare….Abtine-te de mai mai scrie astefl de ineptii

      • Aud mereu aceeasi idee :ca nu putem scapa niciodata de maidanezi, ca s-ar inmulti din nou,etc..Am o intrebare:de ce nu se intampla acest lucru in celelalte tari europene?De ce nu erau maidanezi pe strazi in Romania anterevolutionara?Va spun eu de ce nu erau:pentru ca pe vremea aceea oamenii faceau ceea ce trebuie ,ceea ce era necesar nu ceea ce le-ar fi placut sa faca.Acum fiecare face ce-i place iar strazile Romaniei sunt naclaite de tone de excremete ,tone de oua de paraziti si tenii, cat sa ajunga sa infesteze trei generatii de oameni de azi inainte..Ca ,de fapt,asta este scopul vostru:distrugerea populatiei…iar cainii SUNT ARMA BIOLOGICA PERFECTA…Sper sa vi se rasplateasca dupa faptele voastre..CRIMINALILOR!

    • Uite, am sa iti raspund eu:1. majoritatea cainilor maidanezi sunt sterilizati. 2.maidanezii nu spurca locurile de acces, fiind f.discreti cand se usureaza, producand dejectiile in locuri ferite. 3. orice caine poate musca, cu si fara stapan, existand o doza de impredictibilitate chiar si pentru cel mai bland exemplar. 4.Omul, prevazut cu mult trambitata ratiune, poate preveni actul agresiv al oricarui caine prin comportament echilibrat si educatie.5. haitele oarecum periculoase se constituie atunci cand se formeaza in jurul unei catele in calduri, dar ele pot fi ocolite. 6. agresive pot fi si catelele cu pui dar si atacul lor poate fi evitat printr-un comportament de neimplicare in cercetarea cuibului cu pui. 7.Latratul cainilor este un sunet din natura si in mod normal omul trebuie sa-l perceapa ca pe ceva firesc. Latratul cainilor atentioneaza omul despre un eveniment ciudat si este menit sa-l faca pe acesta sa ia atitudine/masuri. E adevarat ca sunt si cazuri de latrat intempestiv si poate nejustificat (desi rareori se intampla ac. lucru) dar care se poate rezolva cu rabdare si nu neaparat cu uciderea animalului mai vocal. 8.Exista foarte multi indivizi cu mentalitatea omului de la tara care nu inteleg utilitatea cainilor in oras, langa bloc, in bloc, in apartamentul vecinului: pentru acestia exista o singura solutie a intolerantei lor – uciderea animalelor.9. Exista, in acelasi timp, foarte multi OAMENI NORMALI, SENSIBILI LA SUFERINTA SI NEPUTINTA ANIMALELOR, repet, OAMENI ABSOLUT NORMALI care inteleg relatia cu animalele nu sub aspectul utilitatii lor ci ca un adjuvant benefic in viata de zi cu zi, ca o sursa de dragoste reciproca, de mila pentru cel care traieste din mila omului,ca o modalitate de relationare si integrare in natura inconjuratoare din care si omul face parte. Acum ai inteles?

  7. Sunt total de acord ca exista solutii mai bune, ca oamenii trebuie sa devina responsabili, ca eutanasierea e imorala si injusta, ca ne trebuie dezvoltata o cultura sociala cu fundamente puternice, indistructibile, pentru a putea intelege, realiza si a aplica un tratament corect din punct de vedere moral, as spune chiar cosmic integru. Sincer cred ca fiecare fiinta si fiecare entitate, fie ca este vorba de Animale, de Oameni si de ce nu de Plante, are/au dreptul la viata. Poate gandirea mea este un pic prea extremista dar supusa eutanasieri ar putea si ar trebui sa fie insasi specia umana care se perpetueaza in nestire si care polueaza prin suprapopulatie planeta, distrugand si omorand fara moralitate viata pretutindeni. Normal ar fi, intr-adevar, ca societatea sa se autoeduce si sa se autotransforme intr-o entitate superioara de gandire si intelepciune cu un cumul suficient de informatie si responsabilitate care sa ajute la protejarea vietii in toate formele ei si mai ales la respectarea etici universale/cosmice a VIETII. Respectul pentru Dumnezeu pentru Viata ar trebui sa fie principalele obiective iar in ciclul parcurs de fiecare din noi.

    DAAAR, din pacate suntem muuult prea departe de asemenea realizari. Fiintele umane stagnand prin esecuri repetate, din a evolua atat dpdv spiritual cat si mintal. Din acest motiv viata in toate formele ei are de suferit. Imi pare rau ca nu suntem capabili ca specie sa evoluam intr-un pas adecvat. Si imi pare rau ca impreuna cu totii trebuie sa suferim atatea injustitii si incertitati.

    Dar da-ta-ne fiind conditia limitata si prioritizand conceptual si emotional specia umana mai presus de toate celalalte entitati, prin prisma economiei precare si a stupizeniei in care ne aflam, nu pot decat sa fie de acord cu aceasta crima in masa a unor patrupede de altfel nevinovate.

    Sincer si azi dupa ce am sustinut vehement ca aceasta este singura solutie pentru societatea romaneasca, nu cred ca as avea taria sa lovesc sau sa omor un caine cu inima rea.

  8. Alexandra Slaveanu says:

    RESPECT! Domnule doctor :), va multumesc! Sunteti om inainte de a fi veterinar, si se observa!
    Mi se pare ca sta in picioare ce ziceti, mereu a stat, dar cum stim cu totii nu-s astea interesele….interesul este, stralucitoarea moneda…as sad as that.
    Rosia montana, cateii, Siria, Peru….etc…$$$…se promoveaza omul fara suflet, omul „rational”, fiind desigur mult mai usor de controlat, de manipulat…..traim vremuri grele, eu nu vreau ca atunci cand voi avea copii, sa le las o lume asa. Vor fi tristi si pierduti…morti in viata….

  9. Cand va aud cu „Întoarcerea în teritoriu a câinilor ridicați pentru sterilizare.” imi vine sa o iau razna. Cat e de greu de inteles ca locul cainelui NU E IN STRADA? Ne tot bagati textul ala ca fiind „solutie”. Poate in acceptul vostru. In acceptul unui om normal, care n-are caine si nu vrea sa fie muscat pe strada, NU E. Bagati dracului odata la cap.

    • Grosolaniile nu compenseaza lipsa de argumente. Daca ati fi fost atent ati fi remarcat ca pe acest subiect exista deja concluzii stabilite obiectiv (v. mai jos) in practica din multe locuri si din multe momente din ultimii 50 ani. TNR (trap-neuter-return) este o componenta esentiala si in managementul populatiei de pisici comunitare, atat in SUA, occidentul european cat si in multe alte tari. Aceeasi metoda este recomandat sa fie inclusa si in programele de reducere a suprapopulatiei de caini, cum e cea din Romania. Doar ca exemplu, captura cu sterilizare si intoarcere in teritoriu este pilonul programului public aplicat in Sudul Italiei in prezent (alaturi de sterilizarea cainilor cu detinator si stimularea adoptiilor). De altfel, in Italia nu se mai foloseste eutanasierea pentru controlul suprapopulatiei de caini de peste 20 ani. Evident problema riscului de muscatura este reala. Dar ea nu se rezolva definitiv niciodata: cainii cu stapan vor genera incidente, de la unele minore la unele fatale. Problema insa se tine sub control prin indepartarea de pe strada a cainilor agresivi si a haitelor. IN CONDITII DE SUPRAPOPULATIE, INDEPARTAREA DIN TERITORIU A CAINILOR BLANZI FACE MULT MAI MULT RAU DECAT BINE! Asa s-a consemnat in timp de catre experti care si-au dedicat viata subiectului, nu e opinia unui mic grup de „anormali”.

    • uite catelul meu m_a salvat de un nenorocit de mos care se lega de tatele mele si de hoti impututi,nu sunt de acord sa fim muscati pe strada ,problema este urmatoare tara asta este saraca,este in criza,inchidem spitale,inchidem scoli, nu platim ,doctori,asistente dar avem miliarde pentru omorarea cainilor,eutanasiera costa mult mai mult decat sterilizare,sunt de acord cu pedepsirea celor care abandoneaza animalele ori folosesc bani in alte scopuri,da sunt iubitor de animale, da am adoptat cat am putut si am dat spre adoptie cum am putut,dar copilul acela putea fi omorat si de o masina ,si de o bucata de piatra ,fier orice i se poate intampla unui copil nesupravegheat stiu ca este o tragedie sa se intample asa si nu vreu sa atac pe nimeni dar intrebarea mea este cum de avem bani de asa ceva iar de scoli nu ,sa stii in scolile din sate cladirile sunt sub toata critica au fost cazuri in care au murit copiii si nimeni nu a fost tras la raspundere,de ce nu votam legi pentru eutanasiera violatorilor,pedofililor, pentru cei care vand droguri ,pentru criminali,ma rog ,pe astia ii lasam in pace,daca o sa omoare in masa unde crezi ca o sa arunce cadavrele,pe autostrada nu ,in cazul asta cine+i criminal cu 5 ani in urma era sa fac accident din cauza cadravelor aruncate,mai inseamna si focar de infectie ,inseamna costuri mari,iar un catel de apara si de hoti noaptea ,poate sa_ti pazeasca apartamentul sau curtea

  10. Acceasi solutie o vedeam si eu, doar ca nu am argumentat-o atat de bine.
    Am doi porcusori de guineea alesi ca animal de companie tocmai pentru ca sunt mai comozi pentru vecini (nu latra, nu lasa par pe florile din glastre etc…). Chiar daca am fost putin debusolata la inceput, nu-mi trece prin cap sa scap de ei lasandu-i in parc (am mai auzit) si am ales doi masculi tocmai pentru ca stiam ca nu voi putea sa gasesc stapani puilor.
    Eu zic ca simtul civic lipseste si responsabilitatea fata de generatiile viitoare – ce invata ele de la noi?

  11. Domnule Liviu Gaita, va admir si va respect! Ati facut studii superioare pentru ingrijirea animalelor, aveti acum in fata distrugerea lor! Nimeni nu se intreaba: cine, ce medic educat sa salveze animalele va eutanasia, sa zicem, 100 de caini pe zi? Cam 7 zile? E cumplit pentru sufletul omului care a invatat sa-l faca sanatos? Iubesc cainii si in acelasi timp ma tem de cainii fara stapan! Nu sunteti macelar , nu lucrati la un abator de pui unde se …. ucid zilnic fiinte vii! Dar, am o rugaminte, sa-mi raspundeti la o intrebare: Daca in 5 luni ucidem toti cainii fara stapan neadoptati de iubitori, rezolvam problema?

    • Nu stiu exact care e problema la care va referiti.

      Oricum, problema „caini prezenti pe strada” – raspuns „nu, vor ramane”.

      „oameni muscati si, unii- mai ales copii- omorati prin muscaturi de caini” – raspuns „SIGUR NU! Astfel de nenorociri au fost, sunt, vor fi.”

      Dar acestea sunt probleme false sau doar aparent esentiale pentru ce suntem si ce vrem sa fim. Victimele umane ale cainilor au fost si vor fi mult, mult, mult mai putine decat victimele pe care le vor genera oamenii insisi.

      Va confirm ca, in evaluarea mea, pe formele actuale ale legii si ale hotararilor de Consiliu General, vor exista medici veterinari care vor avea ca „sarcina de serviciu” omorarea a peste o suta de caini zilnic. Fiecare medic.

      • ion ca si el e om says:

        Ar fi foarte bine sa fie asa. Sa omoare 100-200 zilnic poate scapam de ei. De rahatul lor omniprezent, de prezenta lor din parcuri si de pe strazi. Ma simt minoritar intr-un oras al cainilor. Si vreau sa lupt pentru supravietuirea mea si a familiei mele, pentru un trai decent. Deci nu vreau caini pe strada. Cum se va face asta nu ma intereseaza.

        • Nea Ion, ca si el e om…
          Ma intreb daca dvs adunati mizeriile inerente pe care le produceti…sau va mai scapa o hartie, pe care n-o puneti la cos…deocamdata singura lupta pentru supravietuire o duc amaratii aia de caini, nu dvs…faptul ca nu va intereseaza cum va asigurati supravietuirea, denota ca nu veti ezita sa-i dati altuia in cap in numele acelei supravietuiri…si pentru ca nu am intrat aici decat sa-l felicit pt dl doctor pentru articol, nu sa intru in polemici cu persoane isterice, va recomand totusi sa consultati un psiholog, pentru ca agresivitatea nu va face bine nici dvs nici celor din jur…

  12. Nu au fost temele principale ale articolului, dar, pentru a evita repetarea unor comentarii care vad ca revin, iata cateva precizari:

    1. Pilonii solutiei eficiente (din perspectiva omului – evident!) pentru o situatie de suprapopulatie canina nu sunt o chestiune de opinie personala. Sunt deja parte din bagajul de informatie stiintifica pe care il are omenirea, datorita experientei istorice si mondiale. Inclusiv experienta de omorare masiva din 2001-2008 din Romania a demonstrat esecul abordarii reduse la prindere cu ucidere. Administratia locala in Romania n-a facut vreodata altceva. De fapt, intre acei ani a fost doar o intensificare a practicii seculare pe aceste meleaguri. A vorbi despre „ce-i de facut” cu candoarea celui oripilat de un incident fatal e permis profanului dar nu ziaristului sau politicianului. In Romania – nu e doar permis, e concurs cu premii! O introducere in subiectul stiintific este in raportul clasic al Organizatiei Mondiale a Sanatatii: http://www.icam-coalition.org/downloads/WHO-WSPA%20dog%20population%20management.pdf . Din nefericire, uneori in domeniul biologic si social intuitia comuna (daca l-am prins, de ce sa nu-l omor?, nici nu mai face pui, nici nu mai musca, nici nu ma mai costa bani!) e reteta esecului.
    2. Toti oamenii au fost indemnati sa uite care e procentul victimelor muscaturilor de caine raportat la celelalte cauze de ranire sau moarte. Mai mult, cainii de pe strazi au fost stabiliti ca pericolul major. Ca sa sugerez doar grosolania manipularii, sa presupunem ca ar fi omorati maine toti cainii de pe strazi. Romanii ar trebui sa se simta in siguranta dupa o astfel de „realizare”? Iata cazul SUA, unde situatia nu e rea dar au statistici bune http://www.dogsbite.org/dog-bite-statistics-fatalities.php : in 2010 – 33 morti muscati de caini (20 copii), 2011 – 31 morti muscati de caini (13 copii), 2012 – 38 morti muscati de caini (19 copii), 2013 – 18 morti muscati de caini pana luna trecuta. 4,7 milioane de americani sunt muscati de caini in fiecare an, adica 1.48% din populatie. http://www.americanhumane.org/animals/stop-animal-abuse/fact-sheets/dog-bites.html . Ca sa ajungem la acest procent, din 2.000.000 de locuitori ai Bucurestiului ar trebui sa fie muscati 29.600. La noi sunt doar 16.000 de cazuri pe an, cam jumatate! Dar ni se spune ca e problema noastra cea mai mare, si trebuie sa curga sange pentru a o rezolva.

    Daca tot punem copiii pe primul plan zilele acestea, ce lectie de prostie, cruzime si aroganta le dam acum! Ne vor pomeni, nu scapam.

    • Abia aici sunt de acord. Sunt date stiintifice sistematizate care construiesc o argumentatie obiectiva.
      In ceea ce priveste „temele” abordate de catre iubitorii de animale, consider ca neintelegerea sentimentelor celorlalti oameni duce la blocarea oricaror discutii. „Ba pe-a ma-tii!” „Ba pe-a ma-tii!”. Irosirea oricarei doze de energie in discutii contradictorii ii impiedica de la actiuni constructive, pe cand militantismul lor ar trebui sa se axeze pe incurajarea adoptiei.
      Va propun un film despre un ONG din Costa Rica (!). Ma declar sincer impresionat de felul in care au ales sa trateze problema.
      Personal, sunt impotriva prezentei cainilor vagabonzi pe strazi. Am tot respectul pentru efortul dvs, domnule doctor, de a ajuta la evitarea suprapopularii cu caini vagabonzi. Nu vreau sa imi imaginez ce s-ar fi intamplat, in lipsa activitatii dvs. profesionale, pe strazile din Bucuresti!
      Critica mea se indreapta catre ONG-urile care devin vizibile abia cand vine vorba sa se certe cu niste bieti fricosi ca mine. Pentru ca, sincer, n-am vazut niciodata in Romania o initiativa ca cea din filmul acesta. Pentru caini. Si pentru oameni.
      One Country’s Plan To Save Unwanted Dogs Is Pure Genius
      http://www.upworthy.com/one-countrys-plan-to-save-unwanted-dogs-is-pure-genius-2?g=3
      Vizionare placuta!

    • desi rasounsul meu vine cam yarziu, dupa 2 ani, merita: cum adica, domnue doctor, la noi sunt doar 16000 de cazuri de oameni muscati de caini in Bucuresti ? adica ti se pare ca e o nimica toata numarul asta? pe bune? si tu te crezi om rational? si cine ti-a zis ca asta e problema noastra ce amai mare? e una din ee, trebuie rezolvata si atat. ma bucur ca acum , in momentul asta , hingherii au prins si omorat zeci de mii de caini. pe strazi, sunt mult mai putini maidanezi. ramane acum ca acest popor imbecil sa inteleaga sa nu mai arunce cainii pe strada, asta e singura solutie ptr a nu mai avea haite de maidanezi care sa atace oameni. esti criminal , domnule, cu expresia asta, am sa te tin minte cat oi trai, auzi la el, la noi sunt doar 16000 de cazuri…

  13. Sunt de acord cu cele mentionate de dumneavoastra in articol,chiar apreciez opiniile legate de rolul medicului veterinar in relatia cu clientii si cea despre eutanasiere.Cu toate ca eu consider acest articol ca fiind un articol populist cu scop publicitar ,ceea ce nu este neaparat rau ,sunt de acord cu majoritatea lucrurilor exprimate.
    Nu sunt de acord cu solutia dvs. insa legata de cainii comunitari.Nu sustin de asemenea eutanasierea lor dar sunt total de acord ca acesti caini fara stapan trebuie sa dispara de pe strazile patriei.Problema pe care o vad eu si a carei solutie este se pare eutanasierea este aceea a numarului destul de mare de caini de pe strazi.De exemplu in spatele blocului unde locuiam exista cel putin 10-15 caini.Numar care parca tot creste de la an la an.Ceea ce ii frapeaza pe cei mai multi straini, si chiar pe mine care vizitez tara anual ,nu este mizeria de pe strazi si mitocanismul afisat ci acei caini care se plimba pe strazi fara stapan.
    Nu trebuie sa uitam ca acesti caini ,unii blanzi ,altii mai putin blanzi , sunt niste animale cu un puternic simt teritorial care au reactii imprevizibile si pot ataca oricand pe oricine.
    Nu este normal sa detii un caine ,in sensul sa-l hanesti , ingrijesti etc. dar sa il tii pe domeniul public.
    Legat de celelalte tari ,civilizate spunem noi, cainii( si celelalte animale de companie) exista in 2 stari : cu stapan sau maxim 30 de zile in adapost dupa care daca nu este adoptat de nimeni este eutanasiat.
    De asemenea consider ca adunarea cainilor de pe strazi si in cel mai rau caz eutanasierea lor nu este destul daca nu vine la pachet cu o alta lege care sa interzica celui mai mare animal ( a se citi omul )sa nu mai paraseasca caini pe teren public.
    Crudul adevar este ca toate statele care acum nu mai au caini comunitari , au avut la un moment dat dar i-au eutanasiat in masa pe cei nerevendicati de stapani .

    In concluzie consider deci orice solutie care contine reamplasarea cainilor pe spatiul public ca este o simpla prostie,care din cate stiu nu a functionat nicaieri!

    Sa nu uitam ca toti cainii fara stapan de pe strada ,intr-un fel sau altul ,sunt acolo din vina noastra , a oamenilor si ca ei inca sunt acolo in numar asa mare doar din motive economice.

  14. Felicitari domnule Liviu Gaita, exceptional articol !!!

  15. Frumos articol, recunosc.Nu vreau sa stirbesc convingerile nimanui, insa am o singura problema: daca sterilizam un caine, ii cad si dintii cu care sfasie o parte din sufletele noastre pe care poate cu greu i-am adus pe lume si pe care incercam si cu ultima suflare sa ii tinem aproape ?Sunt posesoare de caine, il iubesc ca pe ochii din cap, dar ar trebui sa ne gandim azi, la siguranta de maine.E parerea unui oarecare cetatean, dispus sa fie etichetat drept „criminal” pentru ca mai tarziu sa isi poata creste odrasla in siguranta.Numai bine.

    • Problema este reala. Oamenii nu trebuie agresati sau muscati de ciini in oras. Dar nu trebuie omoriti ciini blinzi care n-au facut nici un rau. Ei trebuie sterilizati si adoptati. Au nevoie de o casa si caldura umana.
      In legatura cu tragedia intimplata, un copil de 4 ani lasat nesupravegheat este un malpractice f. grav. Este ca si cum as lasa un bolnav anesteziat general pe masa de operatie si as pleca sa raspund la telefon sau sa maninc prinzul. Ma doare sufletul pentru copil si imi pare f. rau pentru bunica si parinti dar ea este responsabila sau poate cei care I-au transferat raspunderea nefiind siguri ca poate face fata. Sint peste 60000 de ciini pe strazi. Cite cazuri de atacuri mortale au fost in decursul anilor? Doua dupa cite stiu eu. Problema ciinilor strazii este reala dar reactia este irationala. Numai bine.

  16. Un copil a murit, câinii comunitari au fost imediat declarați a fi cei vinovați. Singurii politicieni care au reacționat la acest incident recent prin delimitarea clară de campania de ură și violență extremă împotriva tuturor animalelor fără vină de pe strazile țării au fost doi oameni de la extremitățile spectrului decenței: Corneliu Vadim Tudor – cel mai indecent politician român și Klaus Werner Iohannis – cel mai decent politician român. Sper că, între cei doi, pe „terenul viran/privat de lângă parc”, noi, cetățenii români ne vom gasi busola morală.

    Voi raspunde cu grijă la intrebarile formulate pe marginea articolului de mai sus pe care le voi percepe ca venind din preocuparea autentică pentru adevar, pentru facerea de bine.

    • la ce va pricepeti mai bine, la veterinare sau la decenta? Nici Vadim nu e cel mai indecent, nici Johannis nu e cel mai decent. Vedeti-va, mai departe, de meserie si incetati sa practicati psihopolitica pe baza de televizor.

      • De acord, am deviat. As fi asteptat, totuși, de la un profesionist al psihopoliticii cu specializare in decenta politica sa corecteze erorile mele (sa-i precizeze pe cel mai indecent si pe cel mai decent politician) si sa sa nu se comporte pe intreg site-ul ca un postac frenetic.

        • va grabiti cu etichetele (postac…)
          Eu nu public pe situl asta, asa ca nu e obligatia mea sa fac clasamente. Nu de-alta, dar, depasind o anumita virsta, nici nu cred in ele.

          • Imi cer scuze. Cred ca inteleg mai bine acum. Totusi, vizitatorii acestei pagini ar patrunde mai usor sensul comentariilor dumneavoastra daca ar sti pe ce site publicati, de fapt, si, eventual, cine sunteti. Nu e WikiLeaks, e LaPunkt. Si, daca tot v-ati hotarat sa-i puneti pe cativa la punct, e bine s-o faceti pana la capat. Dar nu e o obligatie, cum spuneati…E aproape o rugaminte.

      • O sa va surprinda, dar exceleaza in ambele si are perfecta dreptate. Posibil ca aprecierile de decenta sa nu fii fost esentiale temei. Tema era ca incredibil de putine persoane publice au luat atitudine fata de campania violenta si irationala impotriva ciinilor, iubitorilor de animale si ONG-urilor.

        • Eu am raspuns la intrebarea, ‘La ce va pricepeti mai bine, la veterinare sau la decenta?’

          • dra Delia, inteleg ca-l stiti personal pe mr Gaita si ca aveti si caderea sa garantati pentru dansul mai ceva ca Radio Gherilla pentru te miri ce trupa.

            de la „10 pentru Romania”, in regia Realitatea tv, n-am mai citit jucarii „cine e cel mai bun” pina la eroul ultimelor trei zile (l-am numit pe dr. Gaita), care mai are putin si ma da-n judecata pe speta de clasament al decentei. Intelegeti macar dvs: nu mai am virsta clasamentelor, cu atit mai putin a celor cu care ar fi de acord si artistii de la Antena 3.

            Dr Gaita: lasati retorica cu „vizitatorii acestei pagini ar patrunde”, nu insistati sa vorbiti despre ceea ce nu stiti. Cit despre numele meu: cu ce vi se pare mai lipsit de identitate „Sabin” decit „Liviu Gaita”?

    • Datorită celor scrise de dvs. mi-a venit în cap cel mai natural răspuns: extremismul domnului C. Vadim-Tudor este de fapt un protest la adresa unei clase politice ajunse în parlament fără niciun merit individual (gașca contează!), doar poate acela al clientelismului afaceriștilor și non-valorii, iar vehemența acestui om ascunde de fapt o iubire necondiționată pentru toate ființele vii și nevinovate, ca un contrast cu lipsa oricărui sentiment al acelor păpuși care alcătuiesc o mașină de vot nemiloasă precum o ghilotină!

  17. Ma intreb….Oare daca in locul pustiului de 4 ani era un aurolac, mai avea loc aceasta razvratire? Cu siguranta ca nu!! Am fi rasuflat usurati ca am mai scapat de unul si am fi sperat sa se intample asta in fiecare zi!! Nu mai fiti ipocriti si lasati animalele in pace. Daca ne credem fiinte superioare si liderii lantului trofic, sa ne comportam ca atare….Sa ne folosim mintea si sa gasim o solutie inteligenta!! Exista, doar ca cei care sunt capabili sa o implementeze sunt prea ocupati sa isi umple buzunarele!

    • Elena, las-o cu axa copil-aurolac-caine, cu cainele castigator. Pentru tine si altii asemanatori nu s-a inventat un nume. Nu invoca fiintele superioare: alea trebuie sa judece.

      • Măi Sabine… Ia lamureste-ne si pe noi cum e cu „fiintele superioare ocupate sa judece”… Cand judeca, mai exact ? Inainte sau dupa ce macelaresc animale si, la o adica, oameni ? Ca tot astia care agresează şi omoară animale sunt primii care ar sări/sar la „gâtul” semenilor…

  18. confirm dragos o
    foarte bun articoul, documentat si emotionant.
    ca un exercitiu de imaginatie, va rog sa inlocuiti cuvantul “mamifer/caine” cu “copil”. si mai cititi odata articolul. imaginati-va ce a trait copilul ala de 4 ani. fara anestezie, si se pare, fara compasiune. ore ce au simtit doctorii care i-au facut autopsia?
    dupa ce mai cititi odata articolul….inchideti ochii….daca aveti curaj….

    • Eu am inchis ochii. Groaznic. Tot n-am inteles de ce ar trebui sa abandonam compasiunea si empatia pentru mamifere.

  19. Toti politicienii,vorbesc despre „sterilizare”
    Bun,i sterilizam si le dam drumul pe strada”asta este o solutie”?
    Domnilor politicieni,renuntati la plimbarile pe banii publici,si la masinile de lux.Construiti adaposturi pentru aceste suflete nevinovate.Spun,”nevinovate” pentru ca,sunt nemancati ,maltratati pe strada,si de aceia sunt agresivi.
    Luati acasa un caine maidanez,datii o bucata de paine,si veti vedea cat de mult va iubeste si va apara.
    Azi faceti genocid cu animalele,maine ce va mai urma?

  20. foarte bun articoul, documentat si emotionant.
    ca un exercitiu de imaginatie, va rog sa inlocuiti cuvantul „mamifer/caine” cu „copil”. si mai cititi odata articolul. imaginati-va ce a trait copilul ala de 4 ani. fara anestezie, si se pare, fara compasiune. ore ce au simtit doctorii care i-au facut autopsia?
    dupa ce mai cititi odata articolul….inchideti ochii….daca aveti curaj….

  21. „Pilonii soluției realiste sunt, așadar:
    1.Identificarea tuturor câinilor.
    2.Sterilizarea gratuită (plătită de stat) a tuturor femelelor și licențierea (taxarea) femelelor păstrate intacte, puse sub control veterinar al gestațiilor. Nicio excepție la taxare, poate chiar o majorare pentru reproducția în scopuri economice.
    3.Întoarcerea în teritoriu a câinilor ridicați pentru sterilizare.
    4.Penalizarea abandonului și încurajarea, facilitarea, stimularea adopțiilor.”

    Imi pare rau. Aceasta este o solutie pentru inmultirea necontrolata. Nicidecum pentru siguranta copiilor si a cetatenilor NEVIVOVATI.

    Propunerea intoarcerii in teritoriu nu prezinta nici macar minimul de garantie pentru siguranta si dreptul la viata al oamenilor nevinovati.

    De fapt, observ ca nici nu conteaza.
    De ce sa moara caini in haita pe care nu ii ia nimeni? Sa moara oameni si copii nevinovati.

    Inmultirea cainilor fara stapan este doar una dintre pentru care s-a ajuns aici.

    Controlul inmultirii nu o solutie pentru CAUZA, nu si pentru URMARILE acesteia.

    Controlul inmultirii nu garanteaza nimanui siguranta cetateanului nevinovat.

    • Imi cer scuze, dar in evaluarea mea aspiratia la siguranta absoluta este criminala. Este o prezumtie de vinovatie generalizata care distruge societatea umana, biotopul si, mai ales ne distruge pe fiecare dintre noi ca fiinte libere. Libertatea inseamna incertitudinea momentului urmator. E savoarea si angoasa existentei noastre.

      • Domnule Liviu Gaita: Ce solutie a fost implementata din 2008 incoace? Care au fost rezultatele?

        • Incertitudinea legislativa (reintroducerea eutanasiei, apoi respingerea eutanasiei la Curtea Constitutionala, apoi revizuirea in Parlament) a fost folosita de autoritatile locale pentru „a astepta”, pentru ca de munca presupusa de aplicarea solutiei cuprinzatoare nu avea nimeni chef. ASPA a finantat un numar mic de sterilizari si in 2011-2012 si a actionat intre 2008-2013 numai la reclamatii, pentru cainii care au generat incidente. Abia in 31 mai 2013 Primaria Municipiului Bucuresti a aprobat un program excelent fundamantat, articulat si bugetat. Au inceput procedurile de contractare cu termen de finalizare sfarsitul lui august. Totul este acum din nou ingropat. Intre timp singurii care au facut ceva pentru limitarea problemei au fost ONGurile si voluntarii care protejeaza animalele care, pe banii lor putini, au sterilizat si au re-teritorializat cat de multe animale de pe strada au reusit. Datorita lor situatia nu e mai rea. Intre voluntari îi includ si pe veterinarii care au oferit reduceri (acoperite din banii lor) sau au efectuat manopere medicale fara plata, in beneficiul acestor caini si pentru interesul public de atenuare a problemei.

          • In 2008 a fost semnat primul protocol dintre primaria Bucuresti si Vier Pfoten prin care se admitea ca solutie „sterilizarea si returnarea” in strada.
            Mai mult, prin hotararea cgmb 243/2009 http://acteinterne.pmb.ro/legis/acteinterne/acte_int/afisint.php?f=25829 se prevede explicit „sterilizarea si returnarea” cainilor fara stapan.
            Deci, solutia sterilizarii si returnarii a fost aplicata inca din 2008 in Bucuresti. Rezultatele s-au vazut.
            Sunt multe de discutat despre aceasta solutie, si de ce ea in practica NU functioneaza, incat ar trebui un articol separat numai pentru asta. Poate ar trebui sa vorbim despre cum se incurajeaza abandonul prin aceasta metoda, despre cum se descurajeaza adoptiile, despre cum creste frustrarea oamenilor relativ la caini cand li se intorc inapoi cainii pe care i-au reclamat (agresivi), despre targetul de 70%/an de caini sterilizati care ar trebui atins ca sa poata fi cat de cat eficienta solutia TNR (rata in Bucuresti fiind sub 10% in ultimii 5 ani).
            Dar cel mai bun exemplu este ceea ce s-a intamplat la noi pana acum. Si ce s-a mai intamplat prin alte tari pe unde a fost aplicat TNR pe caini (India, Bulgaria, Bhutan, etc) – si unde situatia cainiilor vagabonzi s-a agravat semnificativ.

          • Rezultatele post-2008 nu sunt așa rele: s-a cheltuit de Primărie mult mai puțin decât in cei 7 ani anteriori de prindere si ucidere, iar populația de câini pe străzi nu a crescut! Apreciez formularea „protocol”, care înseamnă, în esență, că Primăria le-a dat voie să sterilizeze un număr de câini pe banii lor colectați din donații… Asta nu înseamnă că administrația publică a aplicat un program TNR în București! Mie îmi pare că știți foarte bine care e situația: dacă programul nu e aplicat intensiv, extensiv teritorial și sistematic, reușește doar parțial – nimeni nu susține altceva. Ce e fals e să afirmați că undeva această abordare a dus la înrăutațire: comparația relevantă nu e cu situația anterioară, ci cu situația la care s-a ajuns în regiunile care au plecat de la același nivel în care s-au aplicat abordările alternative: a nu face nimic, a prinde și a ucide, a otrăvi masiv (a prinde și a adăposti nu e financiar sustenabil niciunde). TNR combinat cu înregistrarea și sterilizarea câinilor cu proprietar s-a dovedit totdeauna abordarea cea mai eficientă și eficace pe termen lung, și e explicabil când se iau în considerare toți factorii de dinamică a populației și a ecosistemului și apartenența populației de câini la comunitatea socio-culturală umană. Dacă acceptăm premisa că la noi oricum nu se poate face cum trebuie TNR… ajungem unde suntem.

  22. Buna ziua, va intreb totusi ceva la care va si rog sa-mi raspundeti… daca aveati un copil omorat de caini, ce faceati?intoarcerea celor sterilizati in strada, de ce? ca sa continue sa atace? tot medicii veterinari au fost cei care au indus ideea ca un caine castrat nu mai e agresiv. sigur, frumos si ideal ce visati, dar idealul nu exista. am si eu caine, sta inchis intr-un tarc suficient de larg, il duc la veterinar daca e bolnav. si sunt sigura ca multi fac ca mine. dar de ce sa nu fie omorati pana la urma cei care nu sunt adoptati? un caine lasat in strada sau dus la marginea oraselor, cum multe organizatii fac, se salbaticeste in cateva luni. a astepta imputinarea lor pe cale naturala inseamna sa asteptam mult si bine, nu ati vazut ca acum cainii au invatat sa astepte la semafor culoarea verde? sunt animale inteligente si se vor adapta situatiei, dar isi vor apara teritoriul instinctiv si nu vor ezita sa muste sau sa sfasie.

    • astia care vorbesc mult n-au copii, manuela

      • Pro crima = primitivism says:

        stii tu! vad ca tu le stii pe toate… mai putin faptul ca esti ultra-ignorant si ca mustesti de ura fata de semeni, SABIN! uite la tine si cat timp ai sa raspunzi fiecarui comentariu de aici! I G N O R A N T, la fel ca toti care cred ca aparatorii cainilor nu au copii, nu iubesc copiii si ca isi doresc caini pe strada. Stii ce NU iubim noi? Prostia si rautatea!

      • isi creeaza singuri monstri…drobul de sare…

      • SIlvia Teodorescu says:

        SABIN, astia care vorbesc mult, au majoritatea copii, dar stiu sa-i educe. EU am 2 copii, mari, casatoriti, dar am stiut sa-i educ, sa invete sa respecte si animalele. Tu probabil ai fost lipsit de o anumita educatie, si te compatimesc. Parintii tai te-au educat la fel cum au fost educati ei la rindul lor de bunicii tai …SI uite asa, s-a reprodus specia umana de NEEDUCATI . Animalele nu sint fiinte inferioare omului, din contra, sint mult superioare.Au o gandire simpla, dar buna. Ele nu cunosc sentimentul de ura, razbunare, ele iubesc neconditionat pe cel care stie sa le respecte. OMUL este cel care a inventat ura, hotia, prostitutia, coruptia, crima, razboiul, razbunarea, invidia, etc. nu ANIMALELE !! Animalele vad in Orice om, un potential agresor in functie de sunt tratate.Animalele gandesc, si simt, si o fac mai bine decit un om ca tine.

    • stimata dna manuela, daca aveti un tarc in care tineti un caine, este spatiu si pentru altul…daca fiecare iubitor de animale ar adopta un catel, maine orasul ar fi un loc sigur si mai bun pentru toata lumea…un caine salbaticit poate fi domesticit si dresat, tocmai pentru ca sunt inteligenti…a ucide fiinte blande care n-au putut fi adoptate doar pentru ca exista cateva agresive este o masura extrema si inumana…in paranteza fiind spus, fratele meu a fost muscat de cainele familiei pentru ca l-a brutalizat in repetate randuri…dar acelasi caine nu ezita sa ne apere la nevoie…insa din randurile dvs eu deduc un singur lucru: habar nu aveti ce inseamna sa ai un catel!

  23. Incep prin a spune ca sunt posesor de caine de 4 ani, ca iubesc aceste animale, ca inteleg tot ceea ce inseamna vaccinuri, tratamente, sterilizare. Mentionez ca am trecut si prin experienta unei nasteri(fatari) din care au rezultat 8 pui extraordinari dar…am avut grija sa am unde-i plasa pana sa las catelusa mea la imperecheat!!!
    Ceea ce dati dumneavoastra sunt solutii pe termen lung! Solutii care nu sunt gratuite pentru stat cum scrieti ci sunt platite tot de noi! Mentionez ca statul nu are bani pentru gratuitati date celor cu boli incurabile in stadiu terminal! Supravietuirea speciei pe care o avem ca si instinc ne indeamna sa ne gandim intai la aceia…
    Solutiile propuse de dumneavoastra sunt ceea ce urmeaza dupa solutia pe termen scurt…e o strategie ce va duce la a nu mai ajunge in situatia actuala…
    Intotdeauna cand ajungi ingropat in diverse trebuie sa iei mata de coada si sa faci ceva…in cazul de fata, ducerea cainilor in adaposturi, in conditiile de fata ale adaposturilor e o cruzime mai mare decat eutanasierea…fiindca presupune o moarte grea si lunga(ca perioada de timp)!
    Imi pare rau sa recunosc dar eutanasierea e singura sansa acum pt a face curat…insa nu e suficient! Cei din cauza carora s-a ajuns in situatia asta ar trebui sa si plateasca. Asta e problema ca vom trata problema fara sa eliminam cauza!!!
    PS: Nici mie nu imi convine dupa ce am adoptat un caine si am bagat zeci de milioane in el sa ma trezesc cu un alta caine atacandu-ne pe strada si apoi alte tratamente, alti bani….

    • romanian citizen says:

      „Nici mie nu imi convine dupa ce am adoptat un caine si am bagat zeci de milioane in el ”
      asa te exprimi si cu privire la copiii, familia ta? Ai bagat bani in el? Dar ce e? Un autoturism tunat? O casa reamenajata?? Din cauza unei astfel de mentalitati s-a ajuns unde s-a ajuns. Si un sfat prietensc: sterilizeaza-ti cateaua! Sunt atatea care nu au norocul sa fie sterilizate si dau nastere la nenumarati pui. Si chiar daca tu „ai avut grija” sa dai puii, gandeste-te ca ei la randul lor, in mai putin de un an, vor incepe sa procreeze. Ai cumva grija si aceia?? Sau nu mai intra sub responsabilitatea ta, ca deh, tu ai avut deja grija. E destul…

      • A avut o responsabilitate fata de acel animal si foarte bine ca a investit, pt ca asta inseamna ca e sanatos, vaccinat. (Spre deosebire de altii care stiu ca nu-i bai daca a fatat cateaua / pisica, pt ca ii duce la gunoi ca traiesc bine acolo.)
        Si daca a fatat si a dat puii spre adoptie – care e problema? Nu stiu daca ai auzit, dar cand cineva da spre adoptie ceva (copil , pisica SAU caine) inseamna ca renunta la drepturile asupra lui. Si fiindca i-a dat spre adoptie CUIVA, atunci inseamna ca acea persona este direct raspunzatoare cu privire la ce face cainele (sau dupa caz pisica, copilul) respectiv din ziua adoptiei pana can moare / implineste varsta de 18 ani. Deci problema devine a adoptorului, daca decide ca nu e cazul sa sterilizeze si apoi ii fata cateaua / pisica si ii abandoneaza. Mai gandeste-te putin inainte sa spui ceva. Pt ca asa, daca adopti un copil si asta ii scoate ochiul altuia (din greseala / intentionat nu conteaza si nu are 18 ani impliniti) atunci e de vina maica-sa naturala nu?? asa inteleg din ce spui. Ah si mai e cineva pe-acolo pe sus care zice ca sterilizarea „este o solutie pentru inmultirea necontrolata. ” ai gandit-o mult pe asta? ai stat pe toaleta de dimineata, clocind-o? Pana nu va creste nivelul educatiei si vor realiza ca pedepsirea abandonului (cu niste amenzi uriase sau chiar 2-3 saptamani la mititica) si sterilizarea sunt de fapt niste chestii bune, nu va exista cu adevarat o solutie.
        Insa pana atunci.. mai e destul.

    • SIlvia Teodorescu says:

      Flaviu – tu nu iubesti acest caine pe care-l ai – tu il tii pentru profituri financiare – Daca ai ajuns sa te exprimi ca ai „bagat bani in el”…este suficient sa ne dam seama scopul pentru care tii acest animal in curtea ta. Cei 8 pui exceptionali nu i-ai plasat, i-ai vindut…. asa se manifesta la tine aceasta iubire fata de animale. SI sint multi ca tine. Te-as fi crezut ca iubesti cainii, daca ai fi scris ca ai in curte un caine obisnuit, care nu este de rasa, care nu-ti aduce profit financiar, dar il tii pentruca il iubesti, si ca iti raspunde cu dragoste neconditionata. EU am 4 caini in curtea mea, unul de rasa (un DOBERMANN), dar 3 sint adunati de pe strada, si iubesc la fel de mult pe toti 4. Am uitat, mai am si 2 pisici.

  24. respect maxim, d-le Gaita!
    stiind ca existati, mi se mai diminueaza un pic tristetea si deznadejdea in legatura cu soarta cruda a multora dintre acesti nefericiti, aflati exclusiv la mana celui mai mare monstru de pe planeta: omul.
    si eu salvez, fara sa fiu doctor. salvez cat pot. stiu ca nu-i pot cuprinde pe toti. dar nici o suferinta a vreunui animal, nu ma lasa rece.
    nu-mi doresc decat ca cei ca d-voastra sa fie cat mai multi. si sa poata schimba ceva pt binele necuvantatoarelor.
    mult succes in continuare!

  25. În sfârșit, speranță: pentru rezolvarea suprapopulației de câini, în București începe un program bazat pe principii de etică și eficiență. Sunt prevăzute: înregistrarea tuturor câinilor cu stăpân, sterilizarea lor obligatorie sau plata unei taxe anuale – cu sterilizare gratuită pentru proprietarii fără resurse financiare, sterilizarea și întoarcerea în teritoriu a câinilor comunitari, penalizarea abandonului. Programul este deja bugetat pentru primii doi ani. Detalii aici: http://www.aspa.ro/ și aici http://acteinterne.pmb.ro/legis/acteinterne/acte_int/afisint.php?f=32579
    Cel mai frumos scenariu: cetățenii responsabili vor reuși să ajute autoritățile să implementeze corect programul, să evite abuzurile împotriva animalelor și fraudele, iar modelul se va extinde la nivelul României. Alternativa? Omorâri pe bandă rulantă, așa cum cer majoritatea primarilor.

    • Nimeni nu se poate erija in Dumnezeu.

      • Va referiti, desigur, si la medicii care va vindeca de o banala infectie (altminteri mortala) tratandu-va cu antibiotice. Asa este, nimeni nu se poate „erija” in Dumnezeu. Va propun, de aceea, sa renuntati definitiv la orice asistenta medicala.

  26. Este un OM demn de intrega consideratie si un profesionist ale carui principii si metode izvorasc atat din dragoste cat si din respect fata de pacientii sai.
    Noi i-am incredintat un inger (RONA) pe care acest OM il pastreaza langa astri, si care ne asteapta, acolo sus, pana ce noi – MAMI si TATI – vom putea sa o ridicam din nou in brate strigand-o: OANA, ce faci aici?
    Ne pare bine ca existati, domnule doctor.

  27. Carmen Secareanu says:

    Felicitari si multumiri! Acest articol reprezinta unul dintre putinele si rarele puncte de vedere publice ce dau dovada de luciditate, ratiune, comprehensivitate, obiectivitate si decenta promovate de catre un medic veterinar ROMAN referitor la problema cainilor fara stapan. Ar trebui obligati toti medicii veterinari care isi castiga existenta asasinanad, sub umbrela eutanasierii si a sintagmei „caine agresiv” animale sanatoase, vinovate doar pentru ca le-au cazut in mana sa participe la sesiuni de formare pentru a-si actualiza cunostintele si pentru a fi informati in legatura cu alternativele existente.
    In comunitate, multi dintre iubitorii de animale, persoane educate si supervizate de catre ONGuri, clinci etc (asa numitii protectori de zona), daca ar fi lasati si sustinuti ar asigura bunastarea animalelor din vecinatate si ar putea institui principii de coabitare si convietuire pasnica om-caine comunitar.

  28. Smaranda Poenareanu says:

    Este minunat ce faceti!Impresionant! Felicitari!

  29. Liviu Chirvasuta says:

    Domnule doctor,
    Oameni ca dumneavoastra si Iustin imi dau incredere ca poporul asta mai are o sansa.
    Sunt mandru ca v-am cunoscut si pot depune marturie ca sufletul pe care il depuneti pentru pacienti este unic si exemplar.
    Pacat ca nu avem putere sa ne alegem lideri ca dumneavoastra!

  30. cristian alexandrescu says:

    Scriu randurile acestea in numele lui Leli, Grivei,Bruno, Timi, Tosca, Tita, Junior, Seniorita, Primo, Star, Pustiu’, Totolino si Lolita…
    Le scriu si pentru toti cei care pastreaza cel putin ” un nume ” in suflet…
    Le scriu si pentru OMUL doctor Liviu Gaita…
    Omul Gaita, impreuna cu echipa Ortovet, i-a mai oferit pacientei Leli inca o iarna…inca o zapada de care sa se bucure…si un inceput de primavara…
    Multumim amandoi !
    Il cunosc de destula vreme si stiu ca dincolo de cuvintele rationale si adevarate spuse sau scrise are si o inima ” nerationala ” si un suflet ” nerational „…dincolo de calmul de suprafata…inima si sufletul le imparte cu fiecare din pacientii dumnealui…ca si cu cei care il inconjoara la Ortovet…
    M-a ajutat sa sper si sa merg impreuna cu Leli atat de departe cat am putut ajunge…Intr-o buna zi a trebuit ca Leli „sa se odihneasca”…Nu am putut apela la OMUL Gaita …nu am vrut sa ii mai pun inca o pata de responsabilitate pe suflet…Sper ca tot sufletul sa ii ramana dedicat pacientilor sai .
    Este o onoare ca l-am cunoscut.
    Este o onoare pentru fiecare medic veterinar din Romania sa aibe un asemenea coleg.
    Este si o datorie pentru fiecare dintre noi sa ii fim alaturi impreuna cu fiecare din ” numele ” pe care le purtam in suflet…
    Nu eutanasia salveaza Romania…ci fiecare dintre noi…
    Daca nu…” eutanasiem si Romania ” ???
    Nu stiu unde mergem dupa eutanasie. Dar sigur pe aici mai avem treaba ! Si cu Liviu Gaita si cu „familia” Ortovet mai avem o speranta !
    Sanatate si viata frumoasa tuturor pacientilor !

  31. Mihaela Straton says:

    Un articol care ar trebui sa puna multa lume pe ganduri. Chiar si pe acei „iubitori de animale” care isi cumpara un caine sau o pisica de rasa , numai ca este de bonton, dar nu ezita sa-si abandoneze pe strada sau sa-si eutanasie animalutul pentru ca s-a imbolnavit. Ei vor doar o jucarie vie care sa raspunda la comenzi si uita sau poate nici nu stiu ca un animal poate sa se-mbolnaveasaca, ca si omul, sufera si se teme, ca si omul. Cu cat cunosc mai bine animalele , cu atat urasc mai mult oamenii , spunea Mark Twain Si cata dreptate avea! Noi oamenii, fiinte superioare, suntem cei mai rai din regnul animalia. Suntem singura specie care ucide din placere, restul animalelor o fac ca sa supravietuiasca, suntem insensibil la durerea unor animale neajutorate, pe cand multe animale ne inteleg durerea si suferinta. Ati vazut vreodata cat de patrunzatoare e privirea unui caine atunci cand se uita la stapanul lui aflat in suferinta? Avem inca multe de invatat de la fiecare animal, desi noi ne credem superiori!!!!

  32. Domnule doctor sunteti minunat si ma bucur tare mult ca existati! Felicitari pentru vointa cu care razbateti in lumea aceasta plina de piedici si de interese materiale.
    Multumim (zic stapanii si mai ales animalutele)!

  33. Raluca Bramming-Hansen says:

    Tot respectul pentru medicul veterinar si OMUL Liviu Gaita!
    Nu am avut inca placerea de a va cunoaste personal,va urmaresc insa si admir de la distanta activitatea!

  34. Sterilizarea nu va duce la disparitia maidanezilor, pentru ca vor apare altii noi! (din provincie unde e mai greu de tinut o evidenta, din paduri, abandonati de oraseni etc)
    Si tot timpul o sa-i avem pe strazi, numai ca acum vor fi sterilizati! Daca cineva abandoneaza cativa catei, dvs. propuneti sterilizarea lor si eliberarea -inapoi pe strazi.
    Nu tin neaparat sa fie eutanasiati -sau ucisi cum spuneti; As vrea, de maine chiar, sa numai vad caini fara stapan.

    • Daca nu vrei sa fie ucisi, si nici varianta sterilizarii nu ti se pare viabila, ce solutie propui ? Ce facem cu maidanezii ? Atitudinea asta mi se pare ca se afla la baza problemei maidanezilor. Si aici ma refer la o atitudine infantila (in sensul cel mai serios al cuvantului), de genul celei exprimate de tine :”As vrea, de maine chiar, sa numai vad caini fara stapan.”. Da, nimeni nu ar vrea, dar nu e realist nu ? Spun infantila pentru ca este exact asa. Copilul mic cauta gratificare imediata si in conditiile in care nu o primeste, toleranta lui la frustrare e foarte mica. E incapabil de a amana satisfacerea nevoilor. Astfel, care e atitudinea romanilor prinsi in acest mod de gandire ? Gratificare imediata: sa moara toti maine daca se poate…..

  35. iti respect efortul si stamina cu care sustii cauza celor care nu au posibilitatea sa o faca.
    familia mea hraneste in mod organizat pisici de strada si avem grija de sterilizarea lor.vecinii ma cearta.
    nu-i placut dar incerc sa-le explic lumea vasta a avantajelor pe care le aduc – nu soareci,ioc serpi,nu multe altele ….si sa nu uitam energia benefica pe care o poarta …si atunci vecinii se uita strimb la mine.
    putina lume traieste in disonanta cu problema si si mai putini sint aceea care au in spectrul de responsabilitate probleme de mediu .
    vrem mult fun,excitement si avem la dispozitie un everest de mijloace .
    traim in mare parte rupti de natura si mediu inconjurator.
    ne putem schimba, cea ce ai scris chiar daca afecteaza constiinta a 1% din cei care au citit ,a meritat efortul.
    sint lucruri pe care invatam sa le lasam sa treaca pe linga noi ,not to take attitude ,not to be reactive…..
    but nu putem sa lasam sufletul sa se scurga din noi ….asa ca
    continua sa pledezi, e o oportunitate pentru sufletul celor care citesc ,
    nu fii frustrat si trist daca nu vezi schimbari si atitudini imediate ,
    da-ne noua oamenilor o sansa ,ne putem schimba ,mutumesc
    hugs dana hellman de departe

  36. Existenta unor Oameni ca dumneavoastra face ca viata sa fie frumoasa.
    Cu deosebita consideratie

  37. Cheta de tipar?!? Cand termina designerul fluturasele cu acest articol va rog sa-mi trimiteti pdf. ul pe mail 2000 de bucati/oras ar fi ok pt. inceput. Facem?

  38. Doina Mara says:

    vreau sa va multumesc ca existati,asa ar trebui sa fie toti med. veterinari .Asi dori sa urmeze exemplu d-voastra sa spuna NU EUTANASIEREA CIINILOR .Sa fie sterilizati ciinii comunitari si cei de la curtile oamenilor pentru ca cei mai multi ciini pe strada sunt de la curtile oamenilor.Propun sa fie amendati cei care nu vor sa-i sterilizeze,numai asa se stopeaza inmultirea ciinilor pe strazi.NUMAI OAMENII SUNT VINOVATI DE APARITIA LOR PE STRAZI,LE FATA CATEAUA SI ARUNCA PUII IN STRADA si tot ei se pling ca sunt ciini pe strada si ii musca.Trebuie amendati si pedepsiti cei care ii chinuie si ii omoara.TREBUIE INFINTATA SI POLITIA ANIMALELOR.

  39. Domnule doctor, va respect foarte mult si ma inclin in fata dvs. Daca si medicii umani ar fi ca dvs. nu ar mai fi atat de multi oameni ucisi de neglijenta acestora. Sunt sigura ca medicii ucigasi care fac o facultate doar pentru a ucide si a castiga bani din asta nici nu vor trece de primele randuri, dar sa inteleaga ceva din ce ati scris. Ma intreb cateodata, de ce fac oamenii 6 ani de facultate pentru a eutanasia caini in masa? Cat de idiot sa fii sa faci asta? Pentru ca pentru a ucide nu ai nevoie de diploma. Orice cretin o poate face si numai un cretin o face. Ma scuzati, dar sunt revoltata, furioasa si m-am saturat ca de copil asist la masacrarea animalelor. Nu e normal ca o tara care se pretinde civilizata sa trateze in acest fel animalele. Este inadmisibil! Suntem o tara de barbari si poate nu intamplator suntem pe locul 4 in Europa dupa numarul de crime, dupa alte 3 tari care trateaza animalele la fel ca noi. Si unii, inca mai cred ca este o coincidenta, desi exista studii in acest sens. Ei bine, civilizarea unei populatii incepe cu educarea ei in sensul respectarii celor care nu cuvanta. Cand vom reusi acest lucru, vom fi martorii unei minuni, unei revigorari a bunului simt si imbogatirii nu numai spirituale, dar si materiale. Pacat ca romanii s-au prostit atat de mult, incat nu mai vad adevarul.
    Va multumesc ca existati! Sunteti un briliant, un medic extrem de valoros, unic in Romania. Intreaga dvs echipa este alcatuita din ingeri, din OAMENI, MEDICI ADEVARATI!

  40. Carmen Raileanu says:

    M-a bucurat sa citesc articolul dumneavoastra…in idealismul meu, sper ca toti medicii veterinari sa gandesca la fel…si mai sper ca toti studentii la Medicina Veterinara sa va preia modul de a gandi…..Nu stiu cum, dar ar fi grozav daca acest articol ar fi citit de cat mai multi…

  41. Cralevici Gabriela says:

    Articol remarcabil . Eutanasierea are rostul ei si gratie dvs am inteles mai bine acest lucru . Dar sunteti OM si MEDIC . Din aceste doua posturi , va rog , luptati si impuneti-va punctul de vedere , dvs si colegii dvs bine intentionati , luptati pentru aceste animale lipsite de aparare , luptati impotriva celor care doresc mii de morti pentru a da bine in ochiii cetatenilor . Nu alegeti calea cea mai usoara , ci calea dreapta !

  42. Vlad Craioveanu says:

    Daca opriti puiernita din mediul rural si de la „crescatorii” care tin bichoni si canichi in colivii de pasari, in 10 luni se rareste populatia cainilor de pe strazi vizibil, si intr-un an si jumatate deja intram in deficit…

    Idem si pentru pisici.

  43. Astrid Rottman says:

    Domnul doctor Liviu Gaita este un medic exceptional ; am avut ocazia sa-l cunosc personal in momente de bucurie dar si de tristete legate de animalele de companie pe le am sau le-am avut.

  44. D-le Liviu, de mult nu am mai citit un articol atat de documentat pe fapte si explicatii si atat de bine inserat in actualitatea noastra, romaneasca.Asa cum bine precizati in final, lucrurile legate de acest aspect al cainilor fara stapan se vor tergiversa, ani si ani.Cruzimea, nepasarea si nesimtirea isi vad mai departe de drum.Cu acestea e greu de luptat.Animalele de care specie vor fi ele,nu vor tulbura constiinta „binevoitorilor” pentru ca prin micimea lor, acestia nu le vad rostul.

  45. Spuneam cuiva, zilele trecute, ca n-am gasit un medic veterinar, in ultimii 20 de ani, in fata caruia sa-mi scot palaria.
    Si iata ca Dumnezeu mi-a scos in cale acest articol semnat de dvs.
    Va multumesc, d-le doctor….va salut si ma simt onorata sa va cunosc!!!

  46. Bravo. sunt mandru ca exista oameni ca dumneavoastra

  47. Andreea Ionescu says:

    Felicitari pentru articol.

    Ar trebui facuta o strategie pentru controlul animalelor Cu si Fara Stapan care sa includa detaliat punctele pe care le-ati mentionat:

    1. Identificarea tuturor câinilor/pisicilor.
    2. Sterilizarea gratuită (plătită de stat) a tuturor femelelor și licențierea (taxarea) femelelor păstrate intacte, puse sub control veterinar al gestațiilor. Nicio excepție la taxare, poate chiar o majorare pentru reproducția în scopuri economice.
    3. Întoarcerea în teritoriu a câinilor ridicați pentru sterilizare (Aici as preciza in plus supravegherea in teritoriu de catre persoane/asociatii care isi asuma responsabilitatea cainilor. Aceasta implica hranirea, curatarea, controlul agresivitatii, apararea).
    4. Penalizarea abandonului și încurajarea, facilitarea, stimularea adopțiilor.

    • Opiniile privind identificarea, recensamantul, sterilizarea animalelor sunt coecte.Pacat ca autoritatile au urechile astupate si nu tin cont chiar de parerile conpetente!

  48. badea nineta says:

    Sa va dea Dumnezeu sanatate.

  49. Dora Gheorghe says:

    Chapeau pt articol. Subscriu intru totul opiniei d-voastra. Nu am fost crescuta vegana insa incet am deschis ochii si am optat sa devin una si asta nu din ratiuni de „sanatate” alimentara ci pentru ca refuz sa mai fac parte dintr-o ecuatie monstruoasa care se numeste exploatarea animalelor si tot ceea ce deriva din ea. M-am scaldat probabil in aceeasi ignoranta crasa si monstruoasa in care inca se mai scalda miliarde de animale denumite generic „oameni” si atribuite cu insusiri supra-evaluate fata de realitatea sinistra, care arata clar ca specia din care, (cu rusine si fara voie) fac parte, nu le poseda sub nicio forma. Este un articol ce merita citit, distribuit si sper, inteles de cat mai multi. Eu n-am sa uit cand acum 6 ani am intrat in cabinetul d-voastra pentru vaccinarea unui animal si pe peretele din hol am vazut imaginile vitelor la abator. Acela a fost primul pas, de atunci nu am mai consumat carne de vita, iar treptat, am renuntat la restul. Multumesc pentru asta.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *