O revizuire necesară – un caz în ”fortăreața” Europa

În contextul discuțiilor despre imigrația romă în țări ale Uniunii Europene (Italia, Spania, Franța, Germania, Marea Britanie) – deși presa română semnalează în ultima vreme mai ales dezbaterile din Marea Britanie și problema imigrației pentru beneficii îndeosebi a cetățenilor români de etnie romă – se cuvine să semnalăm un film documentar extrem de relevant pentru dublul standard care caracterizează deseori dezbaterile pe acest subiect. Revision (Revizuire) este filmul regizorului de filme documentare Philip Scheffner, în colaborare cu dramaturgul Merle Kroeger, inclus anul acesta în festivalul de film documentar One World România în secțiunea Dreptul și Strâmbul (Before the Law) pentru ”inteligența cu care redeschide un caz, un fel de detectiv cinematografic care ne oferă accesul la evenimente nedocumentate, exclusiv prin intermediul protagoniștilor și prin obsesia documentaristului de a reconstitui ceva ce altfel ne scapă, cum sunt dealtfel și al lui Claude Lanzmann și al americanului Errol Morris”, ne-a declarat directorul festivalului, Alexandru Solomon.

Revizuire investighează și reconstituie uciderea a doi cetățeni români de etnie romă Grigore Velcu and Eudache Căldărar împușcați de către doi vânători germani într-un lan de porumb din nord-estul Germaniei, la granița cu Polonia. În 1993, presa germană relata despre atacurile și amenințările grupărilor neo-naziste germane împotriva imigranților ilegali. Ne amintim de incendiile declanșate în clădiri ocupate de familii turce și de violențele stradale care caracterizau acei ani de neliniște care au urmat căderii zidului Berlinului și unei re-unificări est-vest germane dificile. Mitul unui vest bogat, deschis și permisiv a declanșat un prim val de imigranți săraci din estul European; printre aceștia și migranți romi care căutau o viață mai bună pentru familiile lor. Philip Scheffner abordează problema imigranților și a uciderii celor doi romi pe mai multe planuri: contextul atacurilor violente asupra imigranților și refugiaților din Rostock din vara anului 1993 și împușcarea celor doi români într-un câmp în Nadrensee câteva luni mai devreme; pe un alt plan reconstituie într-o manieră mai puțin obișnuită povestea de viață a celor doi romi uciși, filmând mărturiile familiilor lor din România (Craiova și Alba Iulia) care asistă la propriile lor declarații înregistrate de regizor pe traseul unei reconstituiri a evenimentelor extrem de minuțios.

Metoda puțin neobișnuită a regizorului de înregistrare și reascultare a intervievatului transferă către public necesitatea alocării unui anumit tip de atenție asupra gesturilor, expresiei corporale și emoțiilor celor intervievați în timp ce mărturia acestora este developată undeva în fundal, ceea ce conferă un contact extrem de direct cu percepția familiilor celor uciși despre reconstituirea operată de Scheffner. Aflăm cu stupoare că soțiile și copii celor doi romi uciși de vânătorii germani au primit într-o zi un telefon formal de la poliția locală pentru a veni să ridice trupul soților decedați. Nicio explicație, nicio lămurire despre circumstanțele morții sau despre drepturile familiei de a afla ce s-a întâmplat sau de a cere vreo explicație cuiva. Mărturia soției lui Eudache Căldărar, precum și a fiului acesteia Călin Căldărar, prezent la proiecția filmului în festivalul One World Romania este impresionantă: soțul, respectiv tatăl, este primit într-o cutie de metal închisă, fără nimic altceva.

Dus acasă, femeia se întreabă totuși dacă soțul ei este cel mort și îndrăznește să deschidă cutia. Este o mărturie tulburătoare, care indică publicului cu maximă precizie drama absolută a unei femei tinere cu patru copii care nu știe nimic despre cum a murit soțul ei și nu are nici cea mai vagă idee că ar putea afla. Dreptul ei de a cere explicații rămâne undeva incert, suspendat de propria-i ignoranță, de indiferența autorităților române și de cinismul sistemului birocratic german și de o precizie juridică rece și minimală, care ne frapează în cazul avocatului german. Ni se arată câteva fotografii alb-negru îngălbenite de vreme și neclare, ca singură urmă și memorie a celui decedat.

Philip Scheffner ne transferă apoi în propria sa investigație, care reconstituie locul exact unde au fost găsite trupurile celor doi români în câmp, lumina de la ora uciderii, starea vremii, unghiul de tragere și ceea ce a putut vedea cel care a tras glonțul care i-a omorât pe cei doi (au fost uciși cu același glonț dintr-o pușcă de vânătoare destinată mistreților), identitatea vânătorilor, implicarea medicului, avocatului, firmei de asigurări, a poliției de frontieră, a poliției locale în incident și, în ultimă instanță, în sancționarea celor vinovați. Procesul celor doi vânători este sumar, fiind reținuți de poliție pentru o zi și eliberați din lipsă de dovezi concludente care să indice vinovăția. Familiile din România nu află niciodată despre proces, identitatea celui care a tras sau posibilitatea de a obține despăgubiri până în 2010 când regizorul ajunge la ei. Pentru poliția germană, avocații germani și firma de asigurare germană cei doi rămân doar un număr în statisticile referitoare imigranții ilegali înregistrați în acea lună.

Revizuirea operată de Scheffner și Kroeger nu vizează impunerea unui punct de vedere legat de imigrația ilegală și ostilitatea pe care o stârnește, în particular imigrația romilor – subiect atât de actual – ci arată faptele, pas cu pas, punându-le însă în contextul mai larg al acestei dezbateri și al politicilor europene, a dublului standard, a modului în care autoritățile germane au acționat, trenând un proces al celor doi vânători până în 2002, manifestând o indiferență radicală față de viețile și familiile celor uciși și, nu în ultimul rând, a percepției actuale a publicului german, vizibil emoționat în sala Berlinalei 2012 la proiecția filmului.

Revizuirea lui Scheffner nu face neapărat o critică sistemului de justiție german, deși aceasta este implicită, dar încearcă să repare nedreptatea unui proces lent și în ultimă instanță, absent, facându-ne martorii celor întâmplate. Pe un plan mai larg este o poveste europeană, despre drepturile omului și valoarea vieții umane într-un context istoric, a dilemei europeane cu privire la imigrație și valurile de relatări despre corpuri misterioase plutind pe Mediterana sau cargo-uri pline cu imigranți care nu mai ajung la țăm, în ”fortăreața Europa”. Ridică totodată problema responsabilității pentru percepțiile negative care facilitează accesul politic al unor formațiuni de extremă dreaptă.

Actualitatea filmului lui Scheffner în contextul dezbaterilor recente legate de imigrația romă extinsă pe teritoriul Uniunii Europene operează o mutație radicală de percepție prin developarea vieții și mărturiile familiilor rămase în România. Dincolo de statistici (Scheffner și Kroeger au aflat despre acest caz prin ONG-ul Fortress Europe și au pornit la reconstituirea acestuia cunoscând doar numele victimelor și locul) reținem cu emoție scurta poveste a doi români care și-au pierdut viața în căutarea unui viitor mai bun, dincolo de orice judecată ideologică despre justificarea sau condamnarea imigrației ilegale. E o poveste actuală care spune lucruri importante atât publicului român, cât și celui german. Filmul merită o audiență mult mai largă în România, iar reluarea programului festivalului One World Romania de către Centrul Ceh este o oportunitate excelentă pentru cei care vor să înțeleagă acest subiect.

Philip Scheffner s-a bucurat de un enorm succes de public cu primul său film The Halfmoon Files, similar cu impactul puternic pe care l-a avut în Berlinale 2012 și în critica germană ultimul său film, Revision.

Un comentariu

  1. Pingback: O revizuire necesară – un caz în ”fortăreața” Europa | Cabinet de Avocatură ”Claudia M. Postelnicescu”Cabinet de Avocatură ”Claudia M. Postelnicescu”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *