Institutul Cultural Român şi planul cincinal.

Nimic mai reconfortant decât spectacolul unei instituţii publice care aplică, sistematic, programe destinate promovării valorilor autentice ale naţiunii noastre. Nimic mai înălţător şi emoţionant decât imaginea unui conducător de instituţie care posedă viziunea şi darul de a comunica, precis şi eficient, cu cei din jurul său. Nimic mai generator de optimism decât naşterea unei noi politici culturale, ce slujeşte, în fine, nu doar unei clici de impostori, ci României şi poporului ei.

Acest inceput de articol mi-a fost sugerat de veştile bune sosite de la Institutul Cultural Român. Pagina electronică a ICR oferă accesul nemediat la procesul de creaţie şi edificare instituţională gestionat de domnul Andrei Marga. Ieşind din tăcerea auto-impusă, preşedintele ICR a răspuns, în fine, criticilor săi. Pertinentă şi echilibrată, replica ICR a clarificat chestiunile pe care detractorii anti-patriotici le evocau, obsesiv. Cei care acuză sunt, în fapt, aceiaşi indivizi ce au parazitat ICR în anii întunecaţi ai administraţiei trecute.

Pe acest drum luminos al despărţirii de ereziile cosmopolite şi anti- naţionale, apariţia cărţii semnate de însuşi Andrei Marga, “ Cultură, democraţie, modernizare” este un reper de neocolit. Domnul Andrei Marga oferă şi cheia de lectură adecvată cu care putem citi acest volum. Departe de a fi semnul narcisismului intelectual, cartea domniei sale este un modest ghid hermeneutic cu care angajaţii şi partenerii ICR vor putea, de acum înainte, să se descurce în labirintul de întrebări şi de dileme al activităţii lor. Interpretarea misiunii lor este dată chiar de preşedintele ICR- iată o inovaţie salutară. Ar fi util ca ediţii revizuite şi adaptate ale volumului să fie publicate cât se poate de des.

Un al doilea semn încurajator de planificare intelectuală pe durată medie şi lungă este publicarea, pe acelaşi site al ICR, a directivelor adresate Institutelor culturale din străinătate. Centralizare, unitate de acţiune, patriotism- iată cuvintele cheie din expunerea de motive ce însoţeşte documentul. Prin tonul şi energia care emană din paginile ei, directiva preşedintelui ICR are anvergura unui plan cultural cincinal. Epoca experimentelor elitiste a trecut. Cultura naţională îşi intră în drepturi, apărată fiind de adversarii ei externi. Acţiunile ICR sunt urmarea naturală a nemulţumirii resimţite de societate faţă de proiectul nociv al vechii conduceri. “Prin acțiunile pe care le întreprinde, Institutul Cultural Român se află la acest început de an într-un intens și necesar proces de recredibilizare, după o perioadă în care criticile la adresa stării și a conducerii ICR în anii 2008-2012 s-au extins în societate. Acest efort de recâștigare a credibilității pe plan internațional și a încrederii în adevărata misiune pe care această instituție publică a statului român trebuie să o înfăptuiască pentru promovarea culturii române impune dezvoltarea pe termen lung a unor proiecte-cadru solide, menite să creeze prestigiu și o vizibilitate autentică a culturii române în străinătate. “

O dată enunţat contextul naţional în care acţiunea ICR se situează, priorităţile formulate traduc reorientarea ICR. Identitatea României devine preocuparea în jurul căreia se va organiza efortul prodigios de popularizare a moştenirii naţiunii noastre. De la daci, ( cei care aduc în actualitate miraculoasele lor comori ) până la ortodoxia “ latină”, întreg repertoriul cultural ce defineşte România europeană este îmbrăţişat. Indicaţiile ICR către institutele din străinătate creează emulaţia necesară marilor succese de diplomaţie intelectuală şi culturală.

România participă, în fine, la dezbaterea de idei purtată pe marginea crizei economice mondiale. ICR creionează un program – serie de conferințe „Criza 2008-2012. Răspunsurile României”, proiect realizat de Direcția Promovarea Creației, cu sprijinul Direcției Reprezentanțe în Străinătate, în cooperare cu institute de cercetare economică și socială și universități”. Practica de succes a României în combaterea recesiunii globale este transferată în expertiza pe care şi alte naţiuni o pot utiliza. Comemorarea aderării la Uniunea Europeană va fi semnalată, inspirat, prin organizarea unei expoziții itinerante de fotografie “România la 7 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, însoțită de expuneri”.

Totul merge spre bine în cea mai organizată dintre instituţiile culturale din România. Planificarea culturală încetează sa mai fie o ficţiune. Ea este realitatea ce poate fi punctul de plecare al unei activităţi solide şi de durată. Planul cincinal al Institutului Cultural Român este o cărămidă la temelia viitorului decent şi demn al patriei noastre.

3 Comentarii

  1. Nu stiu de ce situatia mi’a adus aminte de un personaj pe care il sperasem uitat.
    Citind articolul si aruncand o privire pe icr.ro…, loc pe unde nu prea umblu de felul meu, mi’a venit brusc in minte fata unuia din cei mai inchipuiti directori ai TVR. Nu mai stiam numele lui. Incepusem sa tastez in browser directorii … televi… si mi’am amitit numele luminos ca un cincinal al marelui, inconfundabilului P a u l E v e r a c. 🙂
    Am senzatia ca nu numai institutional am ajuns in situatia de pre-aderare. Imi miroase a anii ’90, a Everac.

  2. Marturisesc! Am citit articolul fara a vedea printre randuri si am suferit un delirum caloriferum…

  3. Adrian G. Romila Adrian G. Romila says:

    Ionuț,
    Mă îngrijorasem, mai să te iau în serios! Tare ironia, de impact! Vezi să nu fii citit ad litteram și să primești vreun post la ICR!
    Poate mă înșel! Și atunci, mi se onfirmă, din nou: tare ironia, chiar tare!
    Curat plastografie, să zici că-i a ta!
    Cu drag!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *